În tara DeDragului din Vale

Ce s-a întâmplat cu luna? 

Dixit.Prima carte



Bre, ce zi încurcată! 
Întîi nu mi-am găsit ochelarii, apoi protezele, apoi ciupicii norocoşi fără de care pescuiesc numai plătici şi sticle de Coca Cola, apoi dragocăruţa lăsată de babă fără zeamă de varză... 

Când în sfărşit m-am pornit, dau să arunc năvodul, ia Caru’Mare de unde nu-i. 
Da’ de fapt, ce spun eu Carul Mare, nu era nici cel mititel şi nici vreo altă stea, cerul era mai ştirb decât prostul satului.
De Lună n-am făcut mare caz pentru că mai are obiceiul să stea la fursecuri însă după un timp am început să intru la idei.
Dacă i-aş fi spus babei despre întîmplarea aceasta nemaipomenit de ciudată, m-ar fi pus să-mi şterg ochelarii, ceea ce am şi făcut dar asta nu a schimbat situaţia.
 Am aruncat năvodul, aşa, pe întuneric, pentru că e mai bine să mă duc acasă c-o plătică decât cu poveşti pe care nu le cred nici eu dacă e să recunosc cinstit.
M-am aplecat după năvod şi imediat mi s-au muiat picioarele, crezând că am prins din nou balena lui Igor că aia paşte numai pe unde-i tună, dar de sub burta dragocăruţei venea o lumină atât de puternică de-ai fi crezut că-i luna cu toate stelele ghemuite în năvodul meu peticit.
Pe buricul dragonului meu cenuşiu! 
Nu mai are rost să-mi şterg ochelarii situaţia se prezintă exact aşa! Cine ştie cum oi fi rotit plasa desupra capului de-am putut să fac aşa o grozăvie, cert e că luna sforăie ca un tractorist beat în năvodul meu!
Pfui, asta da nenorocire! Cum îi spun babei: “Zânico în loc de plătici, ia, de colea, o poală de stele?”

O sa zică din nou că toate asta s-au întâmplat din cauza Maşei. Că cine ştie cum mi-or fi curs iar ochii pe sub poarta ei şi-am învărtit năvodul anapoda.
 Baba e cam ciudoasă în privinţa Maşei. Aşa a fost întotdeauna. Ba, îmi aduc aminte că era cât pe ce să ne mutăm în Satul Fără Plătici de pe Dealul cu Soare, numai să fie sigură că nu mai trec cu dragocăruţa prin faţa porţii ei.
Noroc că am reuşit să o conving altfel păţeam ca bietul Tobias plantam urechi de dragoncal şi aşteptam să iasă dragonvaci cum am auzit că face. Dar asta numai şi numai pentru că e o nebunie să-ţi închipui c-o să faci un pescar să-şi lase undiţa pentru o coadă de babă, pardon, de sapă.

Oricum ar fi, de data asta simt că treaba e foarte încurcată! Să nu mai vorbim cât este de târziu. Peste puţin timp ar trebui să apară şi soarele. Ce impresie şi-ar putea face despre mine dacă mă găseşte cu luceafărul în năvod.
Tii, drăcie! Ar putea foarte bine să refuze să mai răsară. S-ar opri lumea în loc din cauza prostiilor mele. N-are dreptate, Zânica?

Să încerc, încetişor să deschid năvodul, poate n-o să-şi dea nimeni seama, luna va crede că a nimerit câteva fursecuri cu rom iar eu  o să mă conving că nimic din toate astea nu s-a întâmplat... 
Numai de n-aş strănuta, numai de n-aş strănuta... 
Hapciuuuuu!

A doua carte o gasiti aici
A treia parte o gasiti aici

Textul face parte dintr-un proiect inspirat de  cărţile de joc- Dixit 3, create de  Xavier Collette

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”