Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num
Trimiteți un comentariu

Viata




Mi-e din ce în ce mai clar că viaţa e mormanul de rahat pe care apuci să-l faci în afara pamperşilor purtaţi în copilărie şi a celor purtaţi la bătrâneţe.
imagine de pe pampers.bandcamp.com/

Comentarii

  1. marian grigore30 ianuarie 2015, 13:01

    Sus capul! Pesimismul nu te prinde. Nici cinismul. Ce-ai pățit?




    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scaietina31 ianuarie 2015, 23:00

      Constatam doar! Nicio grija, imi revin, domnule Marian, tineti-va surasul la indemana! Cu drag!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Imagine
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum
citeşte mai mult...

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Imagine
Stimaţi participanţi, fericiţi posesori de leuştean,  deschidem oficial: taram-taram-ta-ta-taram, prima ediţie a concursului: “Leuşteanul de diasporă - Ba, al meu e mai frumos” ( să-mi spună cineva dacă scot virgula de după “Ba”, înainte să mi se înroşescă crenguţa de leuştean, de ruşine), care ediţie, prima fiind, ar putea părea niţel bâlbâită, de aceea, vă aşteptăm cu sugestii, brainstorming-uri,  vizavi de organizare, nume, regulament, premii etc. Cum leuşteanul ca şi românii sunt împrăştiaţi pe diferite continente, axe, fusuri orare, meridiane şi cum, iarna nu-i ca vara şi vara ar putea să fie, care este, concursul se va încheia odată cu recoltarea leuşteanului, deci fără dată fixă, undeva prin toamnă? Când toţi participanţii au terminat să-şi pună în diverse recipiente leuşteanul, se sună trâmbiţa, chiar aici în subsolul acestui text. Până atunci, însă, participanţii, postează pe blogurile, paginile, dumnealor(facebook, twitter, trumblr, etc), pozele concurentului leuştean, î
citeşte mai mult...

Barbat cu masină

Imagine
Nu-i aşa că ştiţi povestea aia cu  “Lampa lui Aladin”? Pun pariu că de “Lampadina lui Cătălin” n-aţi auzit până acum, aşa că, ce-ar fi să vă povestesc? A fost odată ca niciodată un jupân, (că dacă n-ar fi despre ce am sta noi aici să povestim?!?) care jupân avea o maşină nici mare, nici mică, nici joasă, nici înaltă, nici albă, nici neagră, foooarte frumoasă(pssst… am aflat că jupânul mai trage cu coada ochiului pe aici, aşa că subliniez, foarte fruuumoasă) aşa de frumoasă, că la soare te putei uita dar la ea, in ziua de marţi, ba! De ce tocmai marţea, v-aţi putea întreba? Este ea un fel de broscuţă năzdravană care se dă de trei ori peste cap şi se transformă în monstruleţ ca într-o binecunoscută reclamă? Nici vorbă, chiar dacă suntem într-o poveste, maşina această foarte fruuumoasă nu ştie să facă diferenţa. Jupânul ştie, însă. Marţea e singura lui zi liberă, aşa că, se scoală cu noaptea în cap şi-ncepe maratonul lui “astăzi trebuie să …“ . Întâi şi întâi, ce
citeşte mai mult...