Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Insolatia de iarnă

Am înţeles eu, ploaie în luna lui Marte, ploaie în luna lui septembrie, ploaie în luna lui octombrie, ba chiar, treacă de la mine şi-un noiembrie- decembrie murat dar nu mă fă să fac insolaţie în ianuarie că de la asta mă enervez rău de tot. Muah!


Mai rău decât s-a enervat Vadim-şcoi şi Miron-şcoi pe diasporă.
Cică, să se întoarcă diaspora să sufere ca noi, ar fi zis Miron- şcoi scuturându-şi mătreaţa din cosiţă.
Ca noi, ca cine adică nene Cozma?
Păi, ce vină avem noi că pshihopaţi de talia voastră fluieră liberi prin pieţe dându-se drept pasionali, oameni cu caracter vulcanic? 
Vulcanul ca vulcanu’ da’ caracter de unde, dom’le? Neah!
Doi caraghioşi care-şi admiră unul altuia idioţeniile precum două maimuţe cu fund roşu care fac schimb de păduchi.
Ştiu, o să-mi ziceţi că-i veche treaba cu jignitul diasporei dar daca eu numai acum am aflat?

¤¤¤  Pentru cei care nu ştiu bancul:

Ion si Janos sunt vecini buni, se înteleg bine, petrec împreuna des. Într-o zi Ion vine cu toporul în curtea lui Janos si striga:
Janos, iesi afara sa-ti tai capul!
Janos, din casa: Stai Ioane, ce-i baiul?
Ion: Iesi repede ca trebuie sa-ti tai capul!
Janos: Da' care-i baiul Ioane, ce ti-am facut eu tie?
Ion: Voi, ungurii, i-ati taiat capul lui Mihai Viteazul!
Janos: Stai Ioane, asta a fost acum aproape 400 de ani!
Ion: Da, dar eu numai acum am aflat!



Comentarii

  1. Păi și eu acum am aflat (iar)!
    Dar să nu le dăm atenție!
    Îți scriu cu un nor roz sub ochi. Înainte cerul era negru. Speranțe de bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, Monica, tu erai desupra norisorului roz? :)
    Sa nu le dam nimic, atentie cu atat mai putin, ai dreptate!
    Multumesc! De bine sa fie si la tine!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină