La pescuit de rechini

Marea in luna lui martie



  - Unde să te duci în martie dacă nu la plajă, mormăie jupânul în barbă, dis-de dimineaţă.
- Ştiu şi eu? N-o fi prea devreme? Soarele ăsta e înşelător, abia s-au terminat babele, încerc să schimb traseul, plănuind o tură prin magazine.
- Păi ce, ai văzut tu vreun mărţişor anul ăsta? Ai cules viorele înainte să cânte cucul?
- Ei, na! Ce treabă are cucul viorelei cu baba şi plaja?
- Păi are! Treaba cu babele se aplică numai în ţările în care se dau mărţişoare.
- Asta ai scos-o, aşa, la minut numai să nu mergem să căscăm gura la pantofi.
- Căscăm gura la valuri. Şi-mi iau şi undiţa.
- Aha, asta era, vrei să-ţi plimbi undiţa. Ce-o să faci cu undiţa la plajă? Prinzi scoici?
- O aerisesc un pic, n-ai văzut ce umezelă e-n garaj?
- Aha! Şi dintre toate lucrurile din garaj numai undiţa suferă de umezeală.
- Ei, nu suferă dar la cât a costat mai bine o mai plimb din când în când.
- Cum adică? Ai spus că ţi-a dat-o Daniel cadou de ziua tatălui.
- Să fim serioşi, de unde să ştie Daniel când e ziua tatălui? Chiar aşa, când e ziua tatălui?
- De ce întrebi? Nu cumva mai vrei să-ţi cumperi o undiţă?
- Nuuu... o lansetă de aia mişto pentru peşti răpitori.
- Ah, doi rechini şi Răpirea din serai lipseau din bucătărie că-n rest avem de toate.
- De ce zici? Aş putea să prind rechini cu lanseta?
- Sigur, cred că e în funcţie de lansetă. Cu cât e mai scumpă cu atât atrage răpitori mai răpitori.
- A, păi ce, crezi că eu arunc banii pe fereastră? Iau una aşa mai puţintică pentru răpitori mititei.
- Îmi convine! Pantofii ăia negri de piele-ntoarsă plus geanta imitaţie de crocodil nu costă nici pe departe cât o lansetă care ar putea să ne pună viaţa în pericol.
- Ştii ce? Ia, mai dă-o încolo de lansetă, asta îmi lipseşte mie acum? Să lăsăm , dom’le, răpitorii să se înmulţescă, nu vezi că şi-aşa-s pe cale de dispariţie, vai de crocodilul mamei lor!


Jupanul si pescuitul la nisip


Von Plus incearcand sa priceapa treaba cu pescuitul

In love cu Von Plus si blonda Lola


Rapitor de lanseta ieftina
 



Gimnastica de inviorare fara undita


Jupanul asigurandu-se ca n-am agatat vreun rechin cu cearsaful


Comentarii

  1. Unknown16 martie 2014 la 23:00

    C e sà mai comentàm,citim si ne distràm,cà asa mai putem sà NE mai ràdem si noi ! Cu multàmiri inimoase si inchinàciuni pentru bravura(deja luatà la cunostintà) a duducài Ina!
    Lucretia(acum ,de la Venezia)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scaietina17 martie 2014 la 07:13

      Bucuroasa sa va gasesc si aici! Eu va multumesc pentru timpul si energia pe care mi-o daruiti!
      Va imbratisez cu mare drag!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Imagine
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum
citeşte mai mult...

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Imagine
Stimaţi participanţi, fericiţi posesori de leuştean,  deschidem oficial: taram-taram-ta-ta-taram, prima ediţie a concursului: “Leuşteanul de diasporă - Ba, al meu e mai frumos” ( să-mi spună cineva dacă scot virgula de după “Ba”, înainte să mi se înroşescă crenguţa de leuştean, de ruşine), care ediţie, prima fiind, ar putea părea niţel bâlbâită, de aceea, vă aşteptăm cu sugestii, brainstorming-uri,  vizavi de organizare, nume, regulament, premii etc. Cum leuşteanul ca şi românii sunt împrăştiaţi pe diferite continente, axe, fusuri orare, meridiane şi cum, iarna nu-i ca vara şi vara ar putea să fie, care este, concursul se va încheia odată cu recoltarea leuşteanului, deci fără dată fixă, undeva prin toamnă? Când toţi participanţii au terminat să-şi pună în diverse recipiente leuşteanul, se sună trâmbiţa, chiar aici în subsolul acestui text. Până atunci, însă, participanţii, postează pe blogurile, paginile, dumnealor(facebook, twitter, trumblr, etc), pozele concurentului leuştean, î
citeşte mai mult...

Barbat cu masină

Imagine
Nu-i aşa că ştiţi povestea aia cu  “Lampa lui Aladin”? Pun pariu că de “Lampadina lui Cătălin” n-aţi auzit până acum, aşa că, ce-ar fi să vă povestesc? A fost odată ca niciodată un jupân, (că dacă n-ar fi despre ce am sta noi aici să povestim?!?) care jupân avea o maşină nici mare, nici mică, nici joasă, nici înaltă, nici albă, nici neagră, foooarte frumoasă(pssst… am aflat că jupânul mai trage cu coada ochiului pe aici, aşa că subliniez, foarte fruuumoasă) aşa de frumoasă, că la soare te putei uita dar la ea, in ziua de marţi, ba! De ce tocmai marţea, v-aţi putea întreba? Este ea un fel de broscuţă năzdravană care se dă de trei ori peste cap şi se transformă în monstruleţ ca într-o binecunoscută reclamă? Nici vorbă, chiar dacă suntem într-o poveste, maşina această foarte fruuumoasă nu ştie să facă diferenţa. Jupânul ştie, însă. Marţea e singura lui zi liberă, aşa că, se scoală cu noaptea în cap şi-ncepe maratonul lui “astăzi trebuie să …“ . Întâi şi întâi, ce
citeşte mai mult...