Scriitorii cititorilor noştri

Un studiu recent a scos la iveală că 81% din noi a scris deja o carte ori simte că înlăuntrul său o carte se zbate să iasă la suprafaţă.
Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic dar cum eu sunt modestă n-adaug decât jumătate procent la partea scriitoricească deşi în mine se zbat şi se dau cu capul de pereţi o mulţime de cărţi.
O scădere simplă ne ajută să aflăm că pe 19 % cade măgăreaţa să citească tot ce scriu cei mulţi deştepţi şi talentaţi, o scădere insinuată într-o ecuaţie, unde ar intra cât să iasă analfabeţii şi alte soiuri lipsite de gena cititului, reduce cititorii la jumate din procentele de mai sus.
Acum de când fiecare dansează cu blogul dumnealui, treaba se complică şi mai rău: de scris, scrie toată lumea, de citit, nu se oboseşte nimeni dacă textul e mai lung decât eticheta de pe brânza topită.
Căci eu am cugetat îndelung la toate astea, n-am fost la pescuit de  icre,cum greşit ar putea crede cineva, mai ales dupa ce-am citit un interviu al lui Toni Morrison care zice că atunci când începi să scrii despre tine se cheamă că eşti ori într-o gravă criză de inspiraţie ori la sfârşitul carierii scriitoriceşti(asta pentru cine a început-o, evident).

Despre ciupercăria blogăristică Toni spune că totul seamănă cu un fel de Big Brother în cuvinte şi imagini, curiozitatea cu care venim să vedem când ceilalţi se scarpină după ceafă, se enervează, înjură sau dimpotrivă, fac dansuri din buric mulţumind zeilor pentru protecţie, ne arată cât de mult a rămas în noi din maimuţa stră-stră-străbună.
Eu care m-am simţit destul de atinsă de cuvintele acestea am tot încercat să-mi fac de lucru cu alte cele omorând în faşă dorinţa de a-mi ridica poalele-n cap dar până la urmă am venit să vă zic cum se pune problema, să vă informez cum s-ar zice, să nu ziceţi că nu am încălecat pe o şea şi nu v-am spus povestea aşa...
Deci a scrie ori a nu scrie asta-i întrebarea, oameni buni!

Comentarii

  1. Scriem daca vrem, cand vrem si unde vrem ca e democratie! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. acu cam are dreptate domnu toni desi initial si eu m-au simtit oparit de consideratiunile dumisale; da daca te lasi un pic pe spate asa si privesti mai de departe, cam asa se vede...
    da vorba lui cristi, daca face omu ce vrea cu imaginea lui de ce n-ar face-o si cu cuvintele lui, mai ales daca sunt atat de colorate si de concise incat sa intre pe eticheta de la branza topita...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mosule,
      d'apai mataluta poti sa stai linistit ca din cate am bagat eu de seama stai pe malul lui Tonita:)) cand o sa incepi sa povestesti ca ai uitat sa te speli pe dinti azi dimineata te amendez si-ti pun blogul la colt:)

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Pai, deh! zic sa facem socoteala la sfarsit, numaram cati pentru contra ies:))

      Ștergere
  4. Si eu zic categoric da.Eu sunt printre cei 19% ,nu m-am gandit sa scriu o carte si nu am blog :))))Imi place mult cum scrii...si am tot asteptat dupa faza cu icrele sa mai prestezi ceva pe aici.:)

    Dorina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Dorina, atunci esti o raritate iar eu ma simt mai mult decat onorata sa te am prin preajma. Sigur ca o sa mai badadai pe aici, parca ma pot abtine?;))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”