Treceți la conținutul principal

Ascunsul dupa leustean- explicatie

După ultimele socoteli am o mulţime datorii în mediul virtual.  Lui Dongabone i-am promis că voi vorbi despre cei care cerşesc în Italia, lui Digodana despre lecţiile pe care le-am învăţat eu de la  viaţă, Zinei despre ce anume înseamnă blogul pentru mine( dacă oi mai fi promis şi altceva anunţaţi-mă, vă rog, întâi să-mi dau un dupac după ceafă şi apoi sa trec totul pe listă).
Astăzi însă am venit spăşită să cer iertare pentru o altă chestie începută şi nedusă la bun sfârşit, concursul leuşteanului de diasporă. Nu-mi stă în fire să abandonez lucrurile aşa dar exact în momentul în care pregăteam un fel de broşură amuzantă şi cotcodăceam în a inventa un fel de premiu s-a întâmplat accidentul vascular al tatei.
Nu ştiu să vă explic ce legătură  ciudată s-a creat între ocupaţia săltăreaţă şi nefericita întâmplare, cert e că eu nu mai reuşesc să reiau subiectul concursului de acolo de unde l-am lăsat.  Cum n-am de gând să mă duc la psiholog să-i povestesc despre răspândirea leuşteanului pe bloguri, consider că explicând oficial motivul abandonului voi beneficia de iertarea concurenţilor implicaţi şi voi putea anula de pe lista cu "to do" o promisiune pe care nu o pot respecta. Să vă fie leuşteanul mereu aproape!

Comentarii

  1. Bine (ca) ai revenit!!!
    Mi-au lipsit textele tale...si zambetele aferente. Sper ca esti bine si ...pregatita pentru sezonul urmator:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acusica vine primavara ailanta cu alt concurs de leustean.
    Acuma nici eu nu stiu de ce, adica stiu si am s(a ti)-o spun poate vreodata, dar câteodata, din ce în ce mai des, am asa o lehamite de tot si de toate. Probabil de când cu criza..., m-au terminat grecii astia!

    RăspundețiȘtergere
  3. Digodana,
    Multumesc frumos, sunt bine, da! Incerc, ma antrenez, cu flotarile e mai greu:)) dar si cand m-oi apuca de scris, vor curge rauri:)

    Dan,
    Da-da! Si ce frumos vin din spate italienii! Umar la umar!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Rauri-rauri,da' sa vina si cu valuri,zic!Iar cu leusteanul bine ca m-a lamurit soacra-mea ca nu e planta perena,ca eram capabil sa-i bag perfuzii cand am vazut ca se usuca de la radacina.Ma si gandeam ca sunt cel mai fraier dintre cunostintele tale,ca nici unul nu a mai dat raportul asupra plantei proprii :).Oricum,sa fiti sanatosi,tu si ai tai,si baga mare la taxtatura,ca avem de infierat racilele capitalismului la el acasa,tovarasico!

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) dongabone,
    Transmite-i multumiri soacrei din partea mea! Iti multumesc pentru intelegere si pentru urari. Incerc eu sa bag mare dar nici capitalismul nu se lasa, roade timpul la greu!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. in prima copilarie, poarta dintre curte si gradina, era strajuita de o falnica tufa de leustean. la care ma uitam de jos. intr-o zi, dupa ce taietura de cutit ciordit din bucatarie, care era sa ma lase fara degetul opozabil, se vindecase, mi-am luat revansa: cu acelasi cutit ciordit am taiat de la baza unul din trunchiuri, l-am disecat anatomic, apoi am decupat din el un segment cu un nod complet la un capat si liber la celalalt. i-am dezvirginat membrana ce inchidea tubul in dreotul nodului, cu varful compasului. am potrivit ca piston catifeaua unui fir de papura, numai eu stiu cum si de unde procurat. aveam acum o arma, mai tare decat mitralierele improscatoare de frisca din "bugsy malone". umpluta cu apa de la cismea, scotea din joc primitivii aruncatori de pietre. leusteanul n-a lipsit si nu va lipsi din ciorbe. nepotul meu s-a si obisnuit cu parfumul lui. morala? alla' sa aiba in paza lui sanatatreea tatalui tau!

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc atat pentru frumoasa impartasire cat si pentru ganduri care pun umarul!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu