Fiul tatalui

Lus si SabicTata si fiu 2lus si sabic   


Mă înscriu şi eu la miercurea fără cuvinte de pe blogul lui Carmen cu acestă emoţionantă întâlnire între Von Pluş de Luş şi fiul său Saubic.

Comentarii

  1. Sorin27 aprilie 2011 la 15:27

    Ce nume haioase au :)
    Se îmbrăţişează sau se impun ? cred că fac o mică demonstraţie de forţă .

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristi27 aprilie 2011 la 15:30

    Ce-mi plac! Nu te plictisesti deloc cu ei! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Scaietina27 aprilie 2011 la 15:41

    @SoriN
    Imi place sa cred ca se imbratiseaza, macar atat ii datoreaza in calitate de parinte, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Scaietina27 aprilie 2011 la 15:50

    @Cristi
    Asta e clar,nu mai ramane niciun pic-mic de de plictiseala:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristi27 aprilie 2011 la 16:46

    Scaietina am dat click pe poza mea cu florile si se vede denumirea stiintifica in latina a florilor: Paeonia tenuitolia! Cred... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Costin Comba27 aprilie 2011 la 17:35

    Ii da o lectie de viata.

    RăspundețiȘtergere
  7. Scaietina27 aprilie 2011 la 19:41

    @Costin Comba
    Cu siguranta ca ăl bătrîn e tare sfătos:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Gabriela27 aprilie 2011 la 20:24

    Daca e un "Von", inseamna ca au sange albastru in ... labute?

    RăspundețiȘtergere
  9. neuroanchiloza27 aprilie 2011 la 20:51

    Eheei, ce-am mai pieptanat la cozi din astea...Dar ce gusturi exotice are plusatul, de-a produs asa culori care n-au nici o legatura cu el :) Doamna mama nu-i prin zona s-o vedem?

    RăspundețiȘtergere
  10. aA27 aprilie 2011 la 20:52

    pana la urma cred ca faceau cunostinta nu? eu sunt tatal si tu-mi datorezi respect!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Scaietina27 aprilie 2011 la 21:56

    @Gabriela
    Mai incape vorba? Mai mult spre coada decat in labute:))

    RăspundețiȘtergere
  12. Scaietina27 aprilie 2011 la 22:22

    @neuroanchiloza
    Doamna mama e albă cu pete maro, slabă si cheală.:))
    N-o mai văd de-o bucată de vreme nu stiu ce s-o fi intamplat cu ea.

    RăspundețiȘtergere
  13. Scaietina27 aprilie 2011 la 22:26

    @aA
    Cine mai ştie? Se cunosc, s-au mai intalnit numai ca de fiecare data pare "prima dată":).

    RăspundețiȘtergere
  14. Se-cret27 aprilie 2011 la 22:41

    Wow! Ce entuziasm,ce mare e bucuria revederii!

    RăspundețiȘtergere
  15. Scaietina27 aprilie 2011 la 22:50

    @se-cret
    Da, sunt tare incantati si nu se sfiesc s-o arate!

    RăspundețiȘtergere
  16. CARMEN27 aprilie 2011 la 23:17

    BUN VENIT în Clubul Mfc! Hip-hip-huraaaa!
    într-o zi cu cuvinte :) poate ne spui si cum îi cheama... Simpatici amândoi!
    Happy WW!

    RăspundețiȘtergere
  17. Scaietina27 aprilie 2011 la 23:47

    @CARMEN
    Multumesc, multumesc! Asta inseamna ca de acum sunt o Mefecistă? :))

    RăspundețiȘtergere
  18. Cora_29 aprilie 2011 la 13:27

    Tot un fel de... "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie"... :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Scaietina30 aprilie 2011 la 01:04

    :)) Exact!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Imagine
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum...
citeşte mai mult...

Minimalismul minimalistului de rand

Imagine
 De fapt, cel mai rău mă intrigă treaba cu minimalismul ăsta. De când am început să studiez problema cu aglomeraţia inutilă de lucruri din viaţa noastră, dulapul meu cu haine, arată ca o gară cu trenuri deviate. Adică, gol sau aproape gol, pentru că, înăuntru, au rămas doar şapte ţinute pe şapte umeraşe, restul hainelor le-am înghesuit în trei saci negri.  Jupânul mă priveşte nedumerit cum în fiecare dimineaţă, deschid dulapul şi privesc satisfăcută la  goliciunea lui ordonată, inspir, expir să circule energia şi-apoi încep să-mi caut haine în sacii negri depozitaţi lângă dulap. Nu mă ating de ţinutele alea minimaliste, pentru că mi se rupe sufletul de alea exilate în saci. Jupânul mormăie că nu e deloc normală toată chestia asta şi că, sigur, am înţeles pe dos. Poate, hainele din saci trebuiau să rămână în dulap şi alea de pe umeraş în sac sau poate “ trebuie  toate să stea  în dulap, dacă tot le-ai cumpărat, acu’ ce e aia, să ai neapărat o emoţie specială cu p...
citeşte mai mult...