Scaietisme

De când moda cu păcălitul în avans? După nume eu aş zice că-i un românaş dăştept şi nu prea, atâta timp cât Mozilla l-a mirosit mintenaş, iată: Destul cât să circule ca vodă prin lobodă cu Internet Explorer, iată: Pentru cei care, încă se mai încumetă să se dea pe internet cu Explorerul, ar fi indicat măcar să fie  atenţi la  detalii, cum ar fi, de exemplu, adresa  din bară, care nu are nimic de a face, cu adresa oficială a siteului Paypal.

Eu şi Von Pluş ne-am ţinut de promisiune. La 20,30 punct ne-am pus  lesa şi coada pe spinare, am scos sigurantele de la curent si-am plecat la plimbare.  Eu cu voia, el mai mult cu nevoia dar rezultatul a fost acelaşi: timp de o oră, niciunul din noi doi, n-am consumat nicio firmitură de curent. E foarte adevărat că am profitat de faptul că nimeni din orăşel nu se sinchisea prea tare de ora Pământului şi la lumina felinarele am fi putut să croşetăm năsturei şi alte zorzonici dar asta e o altă poveste, noi doi, ne-am simţit ca doi soldaţi care şi-au dus misiunea la capăt. A mai stins cineva becul? Sau numai eu şi Totti ştiam de chestia aia?

“Ş-odată vine vântul cel rău şi ti ogoaie, ti lasă bolunz, că, Boala, să ştii, copchilă, niciodatî, da’ niciodatî nu vine sîngurî sau nichiamatî ”                                                  ţaţa Tiţa  lu’ Nică a lu’Popovici Şî cum stăteam eu cu mine în  tindă oţărându-mă la un ciob, dintr-un hârb de oglindă care, spurcatu’, mă vedea atâta  di umflată ca un aluat plămădit în covată cu bucile cât fundul de mămăligă de la stână, ăla de-i faci ocol într-o săptămână, cu ţâţele   bătătorind prafu-n grădină “ Di la minte puţînă toate sî trag, copchilă ” Eh, ţaţă… Lasă-mă să mă sfădesc să mă ocârăsc să mă oţărâsc să mă flocăiesc Eu şi cu mine… De peste mări şi peste ţări, auzind sfada, ocara, oţărala o Boală luînd...

Tema carnavalului de anul ăsta: ”Ottocento da senso a Sissi – La citta delle donne”, a marşat mult pe romantism, dezvăluiri de semnificaţii, de locuri şi aici amintesc,  o chestie care mi-a plăcut mult, plimbatul pe cărăruţe mai puţin bătătorite, în compania unor actori talentaţi şi frumuşei fooc:), nu vă îngrămădiţi: au fost dar s-au terminat acum două zile. Nu încetează să mă uimească disponibilitatea băştinaşilor de a juca în filmul ăsta, seriozitatea cu care se pregătesc  pentru eveniment. Costul măştilor, a costumelor nu e deloc neglijabil, confecţionarea lor aşijderea, există o întreagă filieră de mâini măiastre care îşi câştigă existenţa aşa, povesteam cândva aici. Despre lucrul manual şi crema de ghete a conţilor din ziua de azi, iată şi o fotografie pescuită de pe Alloggi Barbaria Blog care mi se pare fenomenală: Cel mai spectaculos cred că va fi finalul- Vogata del silenzio - dar despre el având în vedere ora de începere, doişpe'ce noaptea în punct, nu prea cre...

Waw! Am avut o babă de-a dreptul sexoasă! Pe lângă soare obraznic, vânticel numa' cât să gâdile, păsărici şi păsărele, am primit pacheţel: eugenii                                                         halva rahat o cutiuta de pantofiori plină de prăjiturici Aşa babuţă dulcică vă dorim şi dumnevostricilor voastre, Pupici-pupicei- pupiciţei- pupiciţiliţei! PS. acum ştiu: aşa se scrie cu indicele glicemic ajuns la înălţimea creieraşului

Zborul şobolanului Despre carnavalul veneţian am mai povestit şi pe aici şi pe dincolo , ziceam în sinea mea că subiectul ar fi deja epuizat, dar cum Alex, başbuzic mare şi frumos, a făcut o mulţime de fotografii foarte faine m-am gândit c-ar fi păcat să nu folosesc pretextul mai ales că fiecare carnaval are o altă poveste. Carnavalul  de anul acesta, a început c-o săptămână mai înainte cu un fel de pre- carnaval. Pe 20 februarie, Zborul îngerului- Volo dell'Angelo- evenimentul care deschide carnavalul oficial, a suferit o delicioasă parodie, numită - Svolo della Pantegana- pe româneşte- zborul şobolanului- primită cu mult entuziasm, râsete şi chicoteli de-ntreaga suflare. Eu l-aş numi un soi de protest chiar dacă, organizatorii au încercat să-l înglobeze în calendarul evenimentele oficiale, un protest al veneţienilor care suferă pentru că nu mai dispun de propriul lor carnaval „Să zboare şobolanul! Indiferent cum va fi, cine şi câţi din noi vom rămâne, un şobolan cu siguranţă...

Încă de la primul contact cu apa din cristelniţa bisericii, Ionică a început să urle. Înzestrat cu o capacitate pulmonară invidiată până şi de măgarul familiei, în scurt timp plânsetul lui făcu înconjurul satului. Având în vedere momentul declanşator, unii spuneau că necuratul are sigur vreo legătură cu ţipătul copilului, alţii gândeau că mama Firica are partea ei clară de vină, cu uitătura ei vicleană şi niţel şpanche, cei mai mulţi însă făceau echilibristică pe diverse crengi ale arborelui genealogic al familiei, nereuşind să cadă de acord, dacă a şaptea sau a cincea spiţă ar fi putut prevesti un urmaş atât de gălăgios. Dar cum datul cu presupusul nu avea finalitate iar Ionică nu contenea cu plânsul, obştea se mobiliză asupra găsirii unor posibile soluţii. Au fost aduse, rând pe rând, toate specialistele calificate în străvechea artă a descântatului. După manevrele radicale pe care le împlică descântecele de strâns, de prins, de streche, de bubă neagră, de mătreaţă, de poc...