Leapşa papucioasă

Măi, ce leapşă complicată!
Zamolxis o face să para uşoară, iacă, aici. Pentru mine, subiectul pantofos şosetos putifer este şi a fost mereu o chestiune extremamente delicată.
Cum, pe vremea copilăriei mele unghiile tăiate şi pantofii curaţi erau semn de eleganţă şi bună creştere, mă strădui cât pot să spăl şi să curăţ papucii başbuzicilor.
E drept că nu reuşesc foarte des şi multe perechi, mai ales cele exploatate nemilos şi preferenţial, rămân în afara razei de acţiune.
Unde mai pui că, există şi gardianul insulelor cu papuci, şi credeţi- mă, nu sunt mulţi supuşii care îndrăznesc să-l detroneze.


Noroc că de vreo doi ani, moda la puştani, se măsoară în stratul de jeg. Cu cât e mai mare cu atât eşti mai tare!
Seara, când toate picioarele ajung în culcuşurile dumnealor, camera cu papuci arată cam aşa:




Cum  încălţările mele se află dincolo de grămada din mijloc,  extragerea lor nu s-a dovedit a fi treabă uşoară.





Cum vorbesc despre mine ciubotele mele, refuz să ştiu. Boturile uşor ascuţite şi tocurile lătăreţe nu-mi inspiră niciun fel de încredere, cine ştie ce-or mai fi în stare să născocească!
 De asemenea, nu îndrăznesc nici să împrăştii leapşa. Zic doar că cine va avea curaj să-şi spele papucii în public să-mi dea de neaparat de ştire. O bârfă mică c-o pereche de bocanci botoşi poate condimenta o dimineaţă morocănoasă de toamnă- iarnă.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”