Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Tulburătoare fiinţă

De când am călcat în profilul dumitale mă întreb interogativ şi persistent, cum a putut natura să urzească acest complot de genul feminin ancenstral într-o ansamblare unicată pe singurul dumitale trup scoţîndu-te în evidenţă prin asemănare, ca o balenă uriaşă printre meduze?

Angelismul dumitale biped m-a lăsat precum o Lycopersicon Esculentum izbită fără milă între paletele mixerului şi reprodusă posterior, în marele ghiveci al vieţii sub vulgarul nume de pătlăgică.

A dumitale sempre,

Nik Bughidău



Particip la Concursul de Proză Arhiscurtă organizat de Trilema



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină