De fapt, cel mai rău mă intrigă treaba cu minimalismul ăsta. De când am început să studiez problema cu aglomeraţia inutilă de lucruri din viaţa noastră, dulapul meu cu haine, arată ca o gară cu trenuri deviate. Adică, gol sau aproape gol, pentru că, înăuntru, au rămas doar şapte ţinute pe şapte umeraşe, restul hainelor le-am înghesuit în trei saci negri. Jupânul mă priveşte nedumerit cum în fiecare dimineaţă, deschid dulapul şi privesc satisfăcută la goliciunea lui ordonată, inspir, expir să circule energia şi-apoi încep să-mi caut haine în sacii negri depozitaţi lângă dulap. Nu mă ating de ţinutele alea minimaliste, pentru că mi se rupe sufletul de alea exilate în saci. Jupânul mormăie că nu e deloc normală toată chestia asta şi că, sigur, am înţeles pe dos. Poate, hainele din saci trebuiau să rămână în dulap şi alea de pe umeraş în sac sau poate “ trebuie toate să stea în dulap, dacă tot le-ai cumpărat, acu’ ce e aia, să ai neapărat o emoţie specială cu p...
rrrh... zmmm... bahhh... jjjjnapss... vvvrum ! 2-10, 2-10 proba de microfon :D
RăspundețiȘtergerea, ok, te-am prins pe neve :D
RăspundețiȘtergere:) Sunt curioasă numai cum ai ajuns până aici... mie mi-a trebuit oleacă să găsesc comentariile tale.Mai mult nu ştiam că am posturi cu numere în loc de titluri.
RăspundețiȘtergereMi-ai pus Von Pluşul pe harta românilor? Merită, să ştii, e român de a doua generaţie, nu vorbeşte rotaliană, nu face dezacorduri, n-aruncă hârtii pe stradă, nu scuipă seminţe... ehehe numai calităţi