22 februarie 2012

Ultima zi sau martea grasa

Cu un carnaval ca cel veneţian care se întinde pe aproape două săptămâni e foarte dificil să spui că ai fost la carnaval. Poţi spune că ai participat la una din manifestări căci sunt zeci, poate sute, distribuite în diverse puncte-punctişoare ale oraşului plutitor. Ba scenete de teatru, ba grupuleţe care vin conduse scenografic pe căi mai puţin bătătorite, ba caşti gura la fâţâiala simandicoasă a măştilor care bat din evantai chiar şi la minus 5 grade, ba ciuleşti urechea la un concert peste care dai din întâmplare... ba câte şi mai câte.
Să facem un exerciţiu, să intrăm în poveste.
Închipuie-ţi că trăieşti în Veneţia, e  seară, ai terminat munca, ai terminat de făcut cumpărăturile, le-ai târâit pe: zbang-zdrang-poc cele o mie de scări de pe cele măcar cinci poduri pe care trebuie să le treci, ţi-au mai rămas cele patruzeci de pe scara blocului, ajungi, eşti în sfârşit acasă, respiri repede de trei-patru ori,  dărâmi jumătate din mobilă până reuşeşti să-ţi pui costumul de contesă, te dai de-a dura pe scări şi bîşti! o plimbărică relaxantă până-n piaţa lui nenea Marco.
Simţi bliţurile cum îţi suflă în ceafă, lumea a venit de departe să găsească mistere, conţi şi contese nu-şi imaginează că pe dedesubtul juponului ţi-au rămas blugii, ştrampii cu push-upuri pentru celulită ba, nici tu nu-ţi mai aminteşti asta, eşti acolo, doar tu, contesa, prinţesa visului tău.
 Printre podurile şi cărăruşele înguste toate măştile salută fluturând preţios din degetele înmănuşate, se aşează simandicoase şi se întind la fotografiat ca pisicile la scărpinat sub bărbie:

 Lumea aşteaptă răbdătoare ba pe mijlocul podului, ba pe la rădăcină, ca fotografiile să se facă, nu se ţipă, nu se urlă, nu se bate din picior, totul  face parte din joc.
Revărsarea în San Marco e lină, unii trag aer în piept, alţii zâmbesc uluiţi neştiind unde să privească întâi, ultima zi de carnaval e atât de frumoasă încât păcatele celorlalte se şterg ca prin minune.
Fiecare se fotografiază cu fiecare, fotografi mai mult sau mai puţin improvizaţi, complimente, saluturi, reverenţe, uimire, satisfacţie, curiozitate, îmbrăţişări, zâmbete:












Telefonul meu nu e performant aşa că fotografiile, furate pe fugă, nu sunt grozave, cer iertare pentru cap în traistă şi cameră lăsată acasă.
Nu putea să lipsească Chuck Norris:

Contişori care s-au răcorit prea mult pe lângă fântâna aia cu vin:
Foarte la modă personajele preoţeşti:
... mai ales dacă te ajută dioptriile:
Un soldat care profitând de confuzie doarme în post:
 La umbra felinarelor din piazza San Marco, oricine, chiar şi cu numai două urechi de iepuraş poate deveni o Mască.
 ...............................................................................................................................
Încă o poveste, încă un carnaval a luat sfârşit.
Conţii se retrag grăbiţi s-apuce finalul de la Napoli- Chelsea:


 Confeti, nostalgii, Veneţia se goleşte, se redimensionează, costumele  se pun la naftalină, măştile cad...







A consemnat cu pana sa                            
                   şi voia dumneavoastră,
                                        un cronicar rotund şi cam răcit!

19 comentarii :

  1. Frumoasa atmosfera! Plina de veselie si optimism! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e, Cristi! E frumos,te astept sa vii sa vezi:)!

      Ștergere
  2. Merci, zilele astea chiar am simtit nevoia sa ciesc despre carnaval.
    Ma oftic ca am uitat de Mardi Gras! Sa ratez eu prilej sa mananc clatite, ofofof... :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca te-am "momit" la mine in pagina, Sabrina!:)

      Ștergere
  3. La carnaval n-am fost dar acuma m-am lamurit ca a fost frumos. Poate data viitoare. In schimb am vazut Napoli - Chelsea, mamaaa, a meritat banii!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si in timpul partidei invarteai la mamaliga aia cu ochiuri si alte chestii dubioase printre care branzica cu smantanica care era sa-mi provoace un infarct culinar?:))

      Ștergere
  4. parca l-am zarit pe jupin in costumul lui stefan cel mare :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Ah, n-ai ghicit- n-ai ghicit! Jupanul era deghizat in Mel Gibson, costumul din "Braveheart" nu se vede asa bine ca tot o dadea cotita dupa coloane si alte contese:))

      Ștergere
  5. Răspunsuri
    1. Pai da, Blo, poate la anul om face poze impreuna!

      Ștergere
  6. fain! ce nu inteleg eu in toata povestea asta este de ce se tine carnavalul asta in februarie... iti dai seama ce-ar fi daca carnavalul de la rio de exemplu s-ar tine iarna?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Au ei semnele lor pe cer:), nu prea am energie sa sap atat de mult incat sa aflu o sa intreb vreun venetian si-ti spun

      Ștergere
  7. ce fotografii frumoase! ce atmosfera de poveste! anul trecut am fost si eu la Venetia, în perioasa de vârf a Carnavalului. Este mirific! o experienta unica! Ma bucur pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
  8. Vai, Carmen! Pai si de ce nu mi-ai dat de stire? Nu ne stiam inca? Poate revii, cine stie!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ina, ce frumoasa joaca! tu esti contesa in alb cu umbrelutza?? sunt convinsa ca ai poze cu Jupanul, dar ai promis sa nu le pui... :))

    n-am vazut venetia, trebuie, trebuie, dar pe vremea carnavalului.

    RăspundețiȘtergere
  10. :))Da, Cora pozele jupanului sunt in siguranta. In privinta vizitei depinde ce vrei sa vezi, daca vrei sa vezi Venetia atunci e musai sa nu vii de carnaval. Cand te hotarasti imi dai de stire neaparat, atat iti trebuie sa vii pe furis!

    RăspundețiȘtergere
  11. Excelente mastile! Se costumeaza si turistii, sau carnavalul e mai mult populat cu profesionisti care asigura atmosfera?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se costumeaza toata lumea! Oricine are chef, timp si bani sa-si cumpere acareturile respective sau rabdare sa si le confectioneze:)

      Ștergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere