Scaietisme

Ce s-a întâmplat cu luna?  Dixit. Prima carte Bre, ce zi încurcată!  Întîi nu mi-am găsit ochelarii, apoi protezele, apoi ciupicii norocoşi fără de care pescuiesc numai plătici şi sticle de Coca Cola, apoi dragocăruţa lăsată de babă fără zeamă de varză...  Când în sfărşit m-am pornit, dau să arunc năvodul, ia Caru’Mare de unde nu-i.  Da’ de fapt, ce spun eu Carul Mare, nu era nici cel mititel şi nici vreo altă stea, cerul era mai ştirb decât prostul satului. De Lună n-am făcut mare caz pentru că mai are obiceiul să stea la fursecuri însă după un timp am început să intru la idei. Dacă i-aş fi spus babei despre întîmplarea aceasta nemaipomenit de ciudată, m-ar fi pus să-mi şterg ochelarii, ceea ce am şi făcut dar asta nu a schimbat situaţia.  Am aruncat năvodul, aşa, pe întuneric, pentru că e mai bine să mă duc acasă c-o plătică decât cu poveşti pe care nu le cred nici eu dacă e să recunosc cinstit. M-am aplecat după năvod şi imediat mi ...

Astăzi dimineață, doi porumbei făceau sex pe balustrada balconului. O mierlă care se scobea în dinți pe balconul alăturat a început să îi huiduiască că să le fie rușine, că e prea de dimineață, că să le fie de ajuns, mă rog, de astea de care zic mierlele. Dar turturicele nici că au băgat-o în seamă, după ce au terminat ce au avut de terminat și-au curățat penele unul altuia, s-au mai giugiulit o vreme după care au plecat la treburile lor. Mierla și-a adus aminte că mai are de găinăţat niște pancarte de ale coaliției pentru familie din care făcea parte şi-a plecat şi ea.  Cu indignare. 

Nicolo alias Kikolo a crescut. Are deja 9 ani,  îmi spune  cu o undă de tristeţe în glas. - De ce eşti trist, Nicolo, lumea se bucură de obicei când mai împlineşte câte un anişor... - Îmmm... - Îmmm, ce? - Şi eu mă bucur dar asta a fost acum cinci zile, acum am o altă problemă. Oftează şi mă priveşte cu albastrul ochilor drept în suflet. Tristeţea s-a dus singură să-mi scoată batista din buzunar, sunt pregătită să aflu ce nenorocire s-a abătut pe nişte umeri atât de mici. - Ce problemă, Nicolo? Spune, repede, n-o lăsa să se aşeze, s-o rezolvăm. - Nu poţi, Ina, nu poţi şi iarăşi mă priveşte albastru. - Ai uitat că eu mă pricep la magie? Câte minuni am făcut să se întâmple? - Multe... - Vezi? Zi, repede!  - Astăzi, la şcoală, am vorbit despre morţi. - Ah, ce subiect interesant! Păi, despre morţi numai de bine, Nicolo, aşa se spune! De ce? - Cum, de ce? - De ce aţi vorbit tocmai despre morţi şi nu despre ziua recoltei,  de exemplu. - ...

Sub balconul meu se vorbeşte des în dulcele grai moldovenesc... "Trebuia să-i spui aşa: ‘Scolta, io lo radiata şi gata, era una rabla de maşină che non esiste piu!  Eu l-am achistata de la o babă care poate e oale şi ulcele acu' dar n-o să mă duc acu' să caut baba de mormânt, capperi, ce naiba! Pe urmă te duci la demoliţioni ş-o dai demolată, nu trebuie să te duci cu macchina că dacă nu mai merge ce-ai să faci acu'? Eu am vorbit cu Oleg şi el mi-o scaricat subito de pe internet un formular îl compilezi cu numerele de la maşină şi certificato de înmatriculare şi gata, aştepţi vreo due săptămâni până îţi vine risposta şi-ai terminat balamucu'!  E che cazzo! "

Nu ştim dacă Păcală a tras şi uşa după el atunci când a plecat să arunce gunoiul... Pentru cei care nu ştiu ce a făcut Păcală cu uşa click aici

Peste noapte, dafinul de sub balconul meu a devenit vedetă. Lume, din ce în ce mai pestriţă, se opreşte şi îl fotografiază. Iniţial, am crezut c-o fi vreun congres de entomologie în oraş şi  caută gângănii cu telefoanele printre frunze, apoi a început să mi se pară suspect, pentru că unii săreau cu telefonul în sus, alţii ţineau telefonul într-o poziţie oarecum fixă, încercând să se învârtă în jurul lui, iar alţii păreau că împuşcă-n soare. Cel mai ciudat mi s-a părut un puşti de vreo doisprezece ani pe care l-am văzut dând tărcoale dafinulului, trei seri la rând. Măi, să fie, m-am gândit, nu cumva puştiul ne fotografiază chiloţii de pe sârmă şi ne dă bulinuţele în vileag pe vreun perete de feisbuc? - Alo, puştiu, ce vrei tu să culegi din  dafin  că cireşe nu face. - Pokemon,  îmi răspunde privindu-mă intrigat. - Pokemon să-i spui lui maică-ta, mucosule, dau să mă enervez de-adevăratalea. - Nu, zice puştiul spăşit, în copacul ăsta e o sală de sport pentru poke...

Mama mea e cea mai frumoasă şi deşteaptă mamă din lume Când era mai tânără construia şcoli, Le umplea cu semne de vrednicie ş-apoi se punea pe explicat teoria înmuguririlor multiple. Răsturna oamenii cât să-i ajute  să stea drept prin viaţă Acum s-a mai potolit. O dor genunchii Mama mea era  atunci când m-am născut, când am murit şi când am înviat De fapt, am înviat pentru că a  dat cu Cerul de Pământ Aşa cum fac toate mamele la nevoie. Mama mea e mai tânără ca oricând Ochii ei cândva, albaştri Devin pe zi ce trece mai verzi Am învăţat că lucrurile nespuse  cresc ca nişte pinteni Pe dedesubt.  Că timpul e lung până se scurtează Că timpul e destul până se împuţinează... Sarut mâna, mamă! La mulţi ani alături să îţi fii şi să ne fii! Te iubesc!