Scaietisme

...aşa că, dacă sunteţi în încurcătură ori vă băgaţi în seamă cu câte un  "like"  pe pagina dumnealui ori vă descurcaţi singurei după cum vă taie capul. Imediat ce a înţeles cum funcţionează treaba, că "like"-ul şi "share"-ul scot o mulţime de ochiul dracului pe minut, Isusul feisbuchist a pus mâna pe photoshop şi s-a apucat de decupat şi lipit poze cu inimioare şi fluturaşi. Când afacerea  începe să prospere putem trece  la lucruri mai serioase: Câteva lecţii de management financiar nu strică mai ales că dând click pe link (oau ce rima cibernetica) ai posibilitatea să cumperi mai o aplicaţie pentru telefon care să-ţi amintească la fiecare 5 minute cât eşti de păcătos, mai un e-book tapetat cu versete din biblie care, ciudat,  vorbesc despre  cum banii tăi semănaţi în buzunarul altora or să facă mere pădureţe în grădina Raiului: Drept pentru care, adevărat zic vouă, situaţia e complicată şi prezintă diverse umflături nu numai...

Întâi afli că te numeşti Nerone apoi trebuie să o faci pe bibeloul până trec toţi prin faţa ta, spun lugulugu şi îţi freacă nasul până îţi vine să strănuţi. Apoi, cineva, cu numai două picioare se leagă de tine iar tu  trebuie să-l porţi după tine prin oraş până oboseşte. Şi ca şi cum necazul ăsta n-ar fi suficient, într-un ochi de apă descoperi că eşti mai mult lung decât înalt, ufa! De după un colţ,  ceva foarte mare care latră foarte tare, vine să te mănânce. Ce e de facut?  Tu eşti Nero?  Da-mpărate!  Am venit să mi te închini,  De nu schimb a ta blăniţă  La un târg de pinguini Doamna Pufi, dacă stau pe burtă se puuuune? - Hmmm...  Ah, m-am speriat degeaba, doamna Pufi nu e decât o mămică mai mare decât a mea. - Un pupic mic, vă rog frumos, doamna Pufi, dacă o găsesc pe mama o să-i spun că m-aţi susţinut afectiv în perioada dificilă a adopţiei... - Încă unul, vă rog... - Ajunge, piciule, întîi...

Înlănţuiţi Îngerii oraşului  Strigă după oameni  Variante: Îngeri legați de mâini Oamenii orașului Fără apărare                                                Dan Norea Ingeri de piatra Pe stresinile caselor Ezitand                                          Mosu'  Coloane. Piatra. Orasul ingerilor Isi striga oamenii.                                       Cora

Când am plecat din România  aleşii  poporului  mutau luminiţa şi capătul tunelului când la stânga, când la dreapta, când le băgau printre picioare, când le vânturau deasupra capului.  Mi-am zis atunci că până s-or hotări ce-i de făcut, am timp suficient să dau o raită pe la căşile Altora care n-o aburesc aşa.  În grădina Altora merele erau mai roşii şi zmeii mai înalţi, luminiţa cădea ca grişu-n lapte, blând, de peste tot, iar tunelurile erau menţionate  doar pe hărţile feroviare. Şi toate fură ca-n poveşti până acum câteva zile când la televiziunile Altora începură să povestească despre un tunel şi despre o luminiţă.  Boh, îmi zisei rânjind optimistă, o fi vorba despre altelele căci luminiţa ca luminiţa dar un tunel nu poate ţopăi aşa cum vrea el prin Europa. Ciulesc urechile şi ascult să pricep bine.  Cică  cum stătea Monti pe prispă  cu palma streaşină la ochi, privind disperat după limanul unde să agăţe Italia... ... ...

Cum scările în Veneţia se termină în apă, pe apă sau pe sub apă, tot omul are parcat la scară o barcă. Fiecare după buzunarul şi gustul dumnealui, deh! Şi-n lungul drumului , înghesuială mare, precum pe pământ aşa şi pe ape: Asta  să vă mai ţin de vorbă că eu sunt foarte  ocupată cu un smartphone care evident e mult mai smart şi mult mai phone decât voi fi eu vreodată, dar despre asta o să vă povestesc mintenaş...

Autobuz, ora 8 dimineaţa, anul Domnului 2012 Şoferul,  marca Matrix, ochelari fumurii, mănusi negre, s-a sculat cu fundul ţuguiat spre în sus. Se vede după cum frânează, brusc, de parcă staţia în care aştept a apărut peste noapte ca o ciupercă după ploaie. Odată cu mine urcă şi-o bătrână cu-n căţel. Au cu siguranţă cam aceeaşi vârstă. Cu picioare tremurânde, amândoi, se îndreaptă spre un scaun liber. Şoferul Matrix vigilent ca un controlor spaţial constată că patrupedul nu are botniţă. Bătrâna îi promite că o va pune imediat ce va ajunge sa se aşeze, invocând stabilitatea precară. Se ţine de cuvânt după ce extrage botniţa din şapte pungi-punguliţe(le-am numărat).  Căţelul nu protestează, stă cu capul întins să-i uşureze stăpânei manevra. Imediat după asta, însă, întreaga sa atitudine se schimbă. Capul în jos,  coada între picioare, spăşit. E atât de slăbit şi de bătrân încât botniţa pare mare şi greoaie. Încetişor, la fiecare zdruncinătură botniţa îi mai alunecă cu câ...

 La liturghie Stane de piatră îngerii De după gratii