Scaietisme

Lică: Ce ne facem, omule, cu criza asta? Nae: Ete! Începi şi tu? Te-a plătit careva să suni goarna? L.: Nu, Năică, da’, au declarat ăştia criză. Ce, n-ai auzit? N.: Păi? Asta-i greu? Uite! (se scoală în picioare, bate sugestiv cu pumnul în masă) Eu, Nae Brebenel Ionescu, declar război corupției. Uite așa, simplu, că vreau eu. Tu mă crezi? L.: Eiii, nu te cred. N.: Aha! Ia să vedem, de ce? L.: Pentru că... (brusc, teatral) cine vă va spune că ţara nu merge bine din cauza corupţiei, nu vrea decât să vă ţină, stai aşa... subjugaţi (cu un deget în aer, pare că recită) în tiparele... (repede) vechii ideologii comuniste, în beciurile fricii şi terorii. Punct. (mândru, spre Nae) Ei? N.: Ete! Da’ de unde ştii tu atâtea cuvinte unu’ după altu’? Te pomeni că ai vreo fantomă de aia pe tine, cum am văzut la discovery şi răspunde în locul tău. Stai să verific. ( pocneşte din degete, aproape de Lică) (cu voce îngroşată) . Care e numele tău? L.: (repede) Lică! N.: (repetă mişcarea) , (pe acela...

Aceeaşi doi buni prieteni, Lică şi Năică, încercând conştiincios să-ncălzească atmosfera uşor alunecată sub zero. Lică: (frecându-şi palmele energic) .Frig, Năică, frig! Nae: Deh! Iarna nu-i ca vara... L: Adevărat. Are dreptate preşedintele. N: Are dreptate, bă, da’ dacă ăştia îl voicotează tot timpul... L: Da, dom’le! Numa-n contre se ţin parcă-s la bambilici electronic. Da’, ia spune, Năică... am avut sau nu dreptate? N: Cu preşedintele? L: Nuu, mă! Cu Elodia. Ai uitat de pariu? N: N-am uitat da’ nu-mi amintesc. Ce am pariat? L: Două fierte cu piper că-i moartă! N: Şi? L: Păi şi! Le dai? N: Ce să dau, bă? L: Ţuicile. N: Ra’at. Nu dau mă nimic. Tu dai. Trăieşte! L: Alta bătută cu dalta! N-ai auzit c-a găsit-o-n Spania cu gâtul tăiat? N: Care Spania, bă? Ai rămas în urmă cu două episoade. Aia cu gâtul era-n episodul 72. În 73 era la Paris. Te-ai uitat aseară? L.: Nţă! M-am uitat la uninominale. N: Ra’at! Cu Elodia treaba-i groasă, ţopăie de colo colo parcă-i avion în reacţie ! Lasă pup...

Temperaturile ucigătoare de afară umplu până la refuz terasele crâşmelor de cartier. Moleşiţi, muşterii sorb cu incetineală din halbele brobonite de sudoare. La masa ocupată de Lică şi Nae discuţiile par mai animate: Nae: Ei, ţi-am spus? Am sau nu dreptate? Când eu ţi-oi spune un lucru ăla e! Lică: Ce-i, dom’le? A întors Hezbollahul armele? A intrat americanii? Nae: Nato, Lică, Na-to! Ţi-am zis, bre, că nu-i bine să intrăm în el? Recunoaşte că ţi-am zis... Lică: Păi, mi-ai... Nae: Bre, eu când spun un lucru ăla e. Literă de lege! Geta ştie, dacă-i zic: strînge femeie rufele că vine ploaie, gata! le-a şi strîns. L.: Lasă, dom’le, rufele zi-i cu Nato! N.: Ne-a atacat, Lică, ne-a atacat! L.: Nu mă-nebuni! Ne-a atacat Natoul? N.: N-are cum. Cu ei suntem strategici, cum s-ar zice. L.:Păi ş-atunci? N.: Iranienii, frate, iranienii. Au pus focul pe noi. L.: Nu vorbi... Unde, dom’le? Pe uscat? N.: Ţi-ai găsit! Să vină aşa pieptiş le-am arăta noi! Ne-au luat platformele petroliere ale ţării, fra...

- Stimaţi vecini, prieteni... concetăţeni! V-am convocat pe fiecare separat ca persoane şi pe toţi împreună ca şi comitet pentru că am intrat în posesia unor informaţii de foarte mare importanţă. Noi, eu şi domniile voastre adică acest comitet naţional de luptă îndârjită împotriva exploatării zeilor şi altor divinităţi, pe scurt, CNLCZDAE al cărui preşedinte cu onoare mă prezint, Ubaldo Baldassare, aflăm, iată, din nou, iar, a cîta oară vă întreb?!?... că zeii pregătesc un nou atac. De când au înfiinţat patronatul divin aceste odioase creaturi nu pregetă o clipă să întocmească întortocheate scenarii prin care să ne extermine... - Să ne ce? - Să ne ia darul cel mai preţios adică, viaţa. - Să-l ia, taică, de ce să nu-l ia ? Eu unul m-am săturat. Scoală-te, ia capra, du capra, paşte capra, adu capra, culcă-te la loc. Iar scoală-te, ia capra... - Vedeţi? Se ocupă zeii de bătrânii noştri? Le pasă zeilor că acest bătrân la vârsta venerabilă pe care o are trebuie să pască şi acum capr...

Mesopotamia, 3100-3000 î.e.n. -Badabanu! Badabanu! Unde umblă copilul ăsta, femeie? - Unde să umble, la şcoală! Dacă ţi-ai folosi olecuţă tărtăcuţa aia dintre umeri, ai învăţa să citeşti ceasul şi n-ai mai striga ca bizonul ... Badabanu- Banubada! Cred că ţi s-a uscat iar gâtlejul după orzoaică... - Cum să-nvăţ ceasul dacă tu muţi băţul soarelui pe furiş? Uite-acum ar fi să fie ora la care să fac ofrandă lui Enlil, slavă lui Enlil şi rudelor sale iar băţul tău arată că ar trebui să mă duc din nou la culcare. - Aracan! Dacă ar sta măritul Enil în ofranda ta am fi împrăştiaţi ca spicele vântului pe pustii, beţivanule. Mut eu băţul sau te împiedici tu de el când vii din stufăriş pe trei cărări ... bată-te-ar zeii să te bată! - Femeie proastă, Enlil mă înţelege, ăstea-s treburi bărbăteşti. De aia mă ajută. Lui Batuel îi putrezesc boabele nu iese nimica, la mine fermentează şi licoarea e pişcăreaţă la limbă, adorat fie dosul marelui Enlil! - Da-da, asta pentru că nevastă-sa a dus j...

Mitologia e o ramură stufoasă a ştiinţei care se ocupă de mituri. - Mama, mitul vine de la Dumitru? - Nu, vine din altă parte... - Hmm, ciudat ... gogomănia ai zis că vine de la nenea Gogu, barbologia de la nenea Barbu... - Dragule, etimologic vorbind... - Nu, nu vorbim elimotologic în cel mai rău caz am putea vorbi româneşte că-n italiană faci prea multe dezarcorduri! - Hmm! Deci: miturile, dragul meu sunt un fel de poveşti pentru oameni mari pe care le citesc copii... - A! Ca aia cu principe azzurro pe care o citeşte Federica pentru că maestra se apucă de oftat şi se uită pe geam până la pauză... - Ştii cum se numeşte pe româneşte principele asta azuriu? - Albastru? - Ba! Făt-Frumos. - Făt- Frumos? Bleah! De la ce vine făt ăsta, mami? Sună cam schifoso. - De la un făt, adică prunc, adică... - Deci Făt frumos ăsta era mic de tot? - Nu era mic, mânca o mulţime de jeratic, de fapt nu el, calul... Făt Frumos creştea într-un an cât alţii în zece. - Uau! Înseamnă că acum...

mi-a crescut poezia precum părul în nas la bătrâneţe şi doar toate lucrurile interesante mi s-au întâmplat să crească foarte devreme de exemplu sânii vedeţi poezia asta o să devină foarte interesantă de la a doua strofă care deja cred că a început aşa că mai lungim si-ii-la-aa-be-ee-le până mi se vascularizează şi penisul poetic cu care cacofonic vorbind voi întoarce brazda mănoasă a patriei la vremea secerişului treiera-voi mi se pare mie sau am trecut la stofa a treia fiorul e mai puternic se simte nu e pe vine clar două hectare de poezie în vers rogvaiv ce dreaq, dom’le suntem în anul 2007 lună, cai şi fluturaşi au văzut şi strămoşii iubite mă voi spânzura de stomacul tău cu uterul meu flauşat asta-i clar şi aici vorbesc atenţie abscons despre un simbol anume cineva o să se prindă şi o să-mi povestească şi mie by the way între mine şi tine atâtea refreshuri stinghere mereu laşi pasta de dinţi fără capac unde mai pui că o storci de la mijloc ca p...