Treceți la conținutul principal

Lehamite

Campania  de denigrare a românilor a trecut de la ziare, ştirile alarmante de la ora 5, unde orice infractor de altă naţionalitate rămâne ”un infractor” dar când e vorba de un român, vine numit român de la începutul ştirii, a trecut spuneam, la filme.
 E greu să găseşti un film italian contemporan în care rolul personajului prost, murdar şi hoţ să nu fie rezervat- românului.
Aseară am văzut un film  "Tonno spiaggiato" - in traducere “Un peşte(ton) pe uscat”,  făcut de un băiat tânăr care şi-a făcut vânt de pe youtube direct în studiourile cinematografice, Franc Matano e numele lui. Comedioară începe ca o furtună într-un păhărel de ţuică şi  ajunge inevitabil la personajul Antonela, românca.
Scena începe cam aşa:
Trei femei vorbesc cu personajul principal, jucat chiar de Franc Matano ăsta, care  se preface a fi preot:
Gazda prezintă preotului musafirele sale:
- Ea e Dora.
- A, Dora, bucuros să te cunosc, răspunde preotul.
- Ea e româncă, continuă gazda, prezentând-o pe următoarea musafiră.
- A, Românca, mă bucur să te cunosc, zice iar preotul, întinzând mâna.
- Nu, zice cea care joacă rolul româncei, Antonela.
- A, zice preotul, vine din România, nu se numeşte Românca, privind contrariat spre gazdă.
- Da, răspunde gazda, de fapt, nu e grav dar anumite lucruri trebuie spuse de la început.
Actiunea se mută apoi  în baie unde în spatele unei perdele de duş preotul ascultă confesiunile femeilor. Se ajunge la confensiunea Antonelei care pare că durează ceva mai mult, motiv pentru scenarist să mai bage degetul în borcanul cu replici rasiste:
- De ce-o fi durând atât de mult,  confesiunea Antonelei, întreabă Dora, au trecut două ore şi jumătate, ce-o avea aşa de mult de confesat?
- E româncă, la ce te aşteptai? răspunde gazda şi amândouă dau din cap cu subînţeles.
Obiectivul se mută din nou, în baie, unde descoperim că Antonela nu are nimic de mărturisit ci face ce fac toti romanii, nu? Cerşeste. Cu mâna întinsă şi glas plângăcios:
- Te rog, părinte, poţi să-mi dai 5 euro?
- Pentru ce?
- Pentru fiul meu ... spital... mulţi ani
- Vai, ce s-a întâmplat, întreabă părintele.
- E medic primar, nu-mi dă niciun ban, niciodată.
- A, nu, cere-i lui bani, eu nu pot să-ţi dau bani pentru asta.
- Atunci, dă-mi pentru unica mea fiică blondă care se află în cer de trei ani, de acum...
- Ah, îmi pare rău zice preotul, ce s-a întâmplat?
- E stewardesă , zboară mereu, nu o văd niciodată, nu dă euro pentru Antonela, te rog, părinte...
- A, nu nu , Antonela nu pot să-ţi dau bani pentru aşa ceva.
- Atunci, dă-mi 5 euro pentru singurul meu fiu blond care stă sub pământ de 5 ani.
- Ah, da? Ce e ăsta? Miner?
- Nu, zice sec Antonela, e mort, cred că viermii fac mare petrecere înăuntru lui, eu am nevoie de 5 euro pentru flori mormânt, continuă, milogindu-se.
Preotul scoate în sfârşit 5 euro, iar Antonela îi pupă mâinile, umilă:
- Mulţumesc, părinte, mulţumesc, tu mereu bun cu mine.







Şi-am încălecat pe-o şa pentru că am preferat să închid televizorul deci nu ştiu cum s-o fi terminat cu Antonela, dacă cineva i-a mai reperat onoarea ei de româncă dar nu prea cred.
Nici în viaţa reală nimeni nu se prea străduie să monitorizeze flecuşteţele astea,  baştanii, fără număr, de acasă sunt prea ocupaţi cu urinatul pe pereţii istoriei.
Mah!

Comentarii

Trimiteți un comentariu