Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Niste copii...

... sunt cei care dau cu pietre în geamurile băncilor crezând că lumea se schimbă în cercuri concentrice, plic-plic- plic:




Numai copiii încă  mai cred că un procentaj de 99%  ar putea însemna ceva:



Numai nişte copii îşi închipuie că dacă dorm zgribuliţi pe cimentul străzilor lumii o să-i pese:



Ar trebui să fie bucuroşi că lumea, cu mâinile în buzunare, îi tolerează:




Eh, nişte copii..


Adaugire:

O fermecătoare disertație despre subiect, pe forumul lui Mastic: forum of my personal hallucination



Comentarii

  1. hai sa nu le zicem copii ci doar naivi...
    si totusi,cum pot fi scuturati oamenii aia cototati in varf ca nu numai ca nu mai vor sa mai coboare, dar nici nu mai stiu...
    ma gandeam si eu la asta acum cateva zile; inc-o revolutie?! la naiba, noi am avut una si habar n-am avut ce sa facem cu ea; ni s-au fript palmele si le-am pus-o in brate lu ilici si altora ca el; si ei au stiut ce sa faca cu ea; ca erau oameni mari; deci nu asta-i solutia; sa schimbam lumea democratic?! ha! pai ar trebui sa vrea si grivei sa schimbe ceva; da lu grivei ii place asa...
    ar mai fi o solutie; ca la catei cand se umplu de capuse, dai foc la tot (mai putin la catel) si o iei de la capat; alta casa, alte carpe, alte blide...

    RăspundețiȘtergere
  2. ... care viseaza si câteodata cred ca le si iese. Nu stiu ei cine-i în spatele lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. mosule,

    Erau foarte tineri, cand i-am vazut iesind din corturi tremurand, mi-a venit sa-i bag sub palton si sa caut servetele sa le suflu nasul, deci prima catalogare vine de aici. A doua e intr-adevar, naivitatea.
    Noo, nu mai da nimeni foc la casa, carpe, blide. Frica pazeste bostanaria.


    Dane,
    Pai da, cred ca incet-incet devin paranoica, aia-i prima intrebare care mi-o pun: cine-i in spatele lucrurilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa e, Cristi! Vor intra in randul oamenilor normali:)

    RăspundețiȘtergere
  5. ok, acum am inteles de unde veneau copiii; daaa... desi sunt de acord ca frica pazeste bostanaria, a cam inceput sa crape pielita rabdarii... si nu intr-un loc sau doua, crapa cam peste tot, de jur imprejur
    l-ai vazut in india pe tipul cu sisul?! azi un pantof, niste rosii sau niste oua, maine un sis inofensiv, poimaine o oala cu ciorba... si tot asa pana o sa inceapa sa cada chestii mai grele

    RăspundețiȘtergere
  6. Si-n cazul asta, cele mai multe victime ar fi tot din randul lor, asa ca nici nu mai stiu, o fi bine, o fi rau sa cada chestii mai grele?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină