Pe furiş

Îmbătrânitul ăsta se petrece pe furiş. Ba o mână, ba un picior, ba o încheietură, te apleci să-ţi legi şireturile şi rămâi cu nasul între papuci, fermoarele se crăcănează pe la cusături...

Scazi în înălţime şi creşti în picior. Îţi cade părul din cap şi-ţi creşte cel pe faţă. Totul se întâmplă în jos.

Nu demult, mă aplecam să aşez ciufurile băieţilor înainte să plece la şcoală, acum se apleacă ei să mă sărute, la plecare. Mă simt ca un bichon care încearcă să impresioneze doi mioritici la un concurs cu-n singur os drept premiu.

Şi totul, pe furiş. Brusc.

Ieri dimineaţă m-am trezit cu-n ochi sângeriu. Hemoragie subconjunctivală.

Poate aţi făcut vreun efort, aţi strănutat, aţi tuşit..

Nu, doctore, când dorm, de obicei, prefer să nu fac efort. Dorm. Ca o piatră, ca un buştean, ca Domul din Milano.

Atunci o fi tensiunea, să v-o măsor... de obicei, ce tensiune aveţi?

Nu ştiu, ar trebui să ştiu?

Sigur, de la o vârstă...

Aha!

Beh!

Mda...

Ciò...

Ecco!

quod erat demonstrandum

update 28 mai 2011 o alta hemoragie de data asta la ochiul drept