Despre

Întotdeauna am fost recunoscătoare pentru simţul echilibrului. M-a ajutat să detectez şi să evit orice formă de extremism, poziţiile părtinitoare, înfierbântările inutile şi drumurile periculoase.
Până în 2004, pentru mine, lumea avea două graniţe. Prima avea conturul unui apartament cu trei camere în Vaslui, cealaltă era a României. Nu-mi doream să păşesc prea mult peste niciuna.
Viaţa însă avea alte planuri. Aşa se face că m-am trezit împinsă la vămile dintre lumi.
A mea şi a celorlalţi.
Ţara mea şi ţara altcuiva...
Privind în urmă pot afirma cu tărie că o altfel de experienţă ar trebui trăită de fiecare. Îmbogăţeşte spiritul, schimbă raportările dintre tine şi lume.
De (sase)( şapte) (opt),(nouă), zece ani, vâslesc pe balta plină de peşte a Veneţiei. Memoria mea afectivă a adunat  impresii, senzaţii, arome, gusturi, tipologii, chipuri...
Simt că a venit timpul să le aşez pe toate, într-un singur loc, înainte să-mi strivească toţi neuronii responsabili cu stocarea informaţiilor.
Primii paşi pe imaşul verde a blogosferei au fost destul de tremuraţi.
La început, voiam doar un spaţiu să-mi organizez textele deja postate pe Agonia- atelierul literar unde s-a născut  Scaietina ,(pseudonimul meu literar), apoi am înţeles că blogosfera are alte reguli, oferindu-ţi, la schimb, alte oportunităţi, dintre care, cea mai importantă e aceea de a-ţi organiza amintirile, de a vorbi deschis despre tine, despre ceea ce faci, despre ceea ce eşti.
Nu e uşor, ştiţi şi voi asta.
Mereu ne ascundem din teama de a nu fi descoperiţi aşa cum suntem de fapt. Fără măştile noastre suntem vulnerabili.
Mie, mărturisesc, mi-e foarte dificil dar cred că am nevoie de terapia asta.
Veţi găsi aici poveştile mele de zi cu zi, fără pretenţii literare,  scrise la prima mână  sortite deci  unor eventuale modificări, triste sau vesele, patetice sau zâmbăreţe, gri, roz bombon, verzi, negre, roşii, aşa cum e viaţa, mereu colorată, niciodată liniară, niciodată egală.
Ii veţi întâlni în poveştile mele:
Alexandru- băiatul meu de ( 20)-( 21)- 22)- 23, 24, 25,, 26, 27 ani
Rareş - mezinul de numai (13)- 14- 15- 16, 17, 18, 19, 20 ani
Jupânul- jumătatea mea de (22)- 23- 24- 25 , 26, 27 29 anişori
Luş Von PLuş- pekinezul crăcănat care de (5)- 6- 7- 8, 9, 10 11 12 ani ne umple sufletele de zâmbet.
Avertisment: pe acest blog virgulele sunt cu autoservire. Dacă observaţi că lipsesc sau nu sunt bine puse sunteţi liberi să le adăugaţi sau să le mutaţi după bunul plac.

Scaietina vă mulţumeşte pentru vizită,

Răspund cu plăcere oricarui mesaj civilizat. Vrei să-mi comunici ceva intre doi ochi si patru urechi?
Scrie-mi la:

 inasimona@gmail.com




Enter your email address:


Delivered by FeedBurner

4 comentarii :

  1. I-am vizitat pe somnoroșii de dincolo și am ajuns aici.Voi mai veni.
    Îmi place teribil ideea cu virgulele!!!
    Salutări de departe!

    RăspundețiȘtergere
  2. Virgulele sunt niste nestruniti balauri mici :))
    Multumesc zambaret pentru vizita si promisiunea de a reveni!

    RăspundețiȘtergere
  3. M-ai convins! Cu virgulele, cu nonliniaritatea. Cu povestile zilelor tale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ehei! Daca ai sti tu, draga balaură:), cît m-am plimbat eu prin grădinile-ţi împărăteşti, numai că la un moment dat am pierdut cărarea aşa că bucuria mi-e cu atât mai mare: găsindu-mă te-am regăsit cum s-ar spune:))

      Ștergere