06 octombrie 2017

Dreptul la muson

Italienii din blocul meu s-au evacuat demult. 
Vreo doi ani ne-am destrăbălat singurei pe toate palierele, apoi a urmat invazia  bengaleză. Două familii. Una, vizavi şi alta la etajul de deasupra.
 Sentimentele noastre faţă de această situaţie sunt oarecum diferite. 
Jupânul, de câte ori dă peste ei, mârâie aşa de rău de-l face pe Luş să rămână cu datul din coadă într-o poziţie cam incertă. I-am şi zis să se controleze că-i spulberă certitudinile patrupedului privind codul bunelor maniere. A zis că nu-l doare nici în pălărie. Că o să-l înveţe el pe Luş să-i ţină la respect. Asta ar putea să însemne că Luş îi va lăsa fără şosete, că aşa ştie el să submineze demnitatea unei familii, în general. 

Despre mine, ce să zic, eu militez pentru pacea între popoare aşa că nu mârâi, nu cârâi, încerc să fructific noua experienţă şi-o să scriu în curând o teză despre care sunt cele mai eficiente combinaţii de  beţişoare parfumate menite să anihileze mirosul de ceapă. 

Oricum, alta era chestiunea despre care ţineam să povestesc. 
Mimmo, vecinul din faţă şi Ali, vecinul de deasupra sunt atât de exploataţi de nu vă puteţi închipui.  Soţiile nu se duc la muncă, nu fac piaţa, nu duc copii la grădiniţă.
Mimmo spală pe jos în casă în ziua lui liberă, Mimmo îşi suflecă fustiţa în faţa aragazului, Sultana, soţia adică, şi-a plantat un fel de hamac mare în sufragerie şi de acolo supraveghează intensitatea musonului din Bangladesh via Skype.
Despre Sharika, soţia lui Ali nu ştiu dacă are hamac cu Skype, dar nici pe ea nu am vazut-o să care vreun ananas vreodată. Şi mai e şi frumoasă coz, dar cred că aş putea să o să iert pentru asta.
Oricum, sărind peste preambul ajungem la curăţenia pe scară, pe care din motive economice de criză am ales să o facem în regim casnic. Prin rotaţie. 
O săptămână Ina, o săptămână Mimmo, o săptămână Ali.
Ina, Mimmo, Ali, ş-apoi iar: Ina, Mimmo, Ali... 
Oricum ai roti-o, rotaţia asta  e  la fel de melodramatică ca în “O floare şi doi grădinari”. 
Vai de capul şi iţarii lor de bengalezi mici şi exploataţi!
Generaţii de femei au luptat pentru ca, eu, o femeie oarecare, să mă bucur de dreptul inalienabil de a folosi mopul în spaţiu public. Sultanele lor ar trebui să se revolte şi să ia exemplu de la mine! 
Deşi, de când jupânul a primit cadou o fustă de aia de aerisit dedesubturile mă cam simt ispită să văd preţurile la hamace din astea de sufragerie.  Credeţi c-o să ajungă musonul şi  în România? Altfel nu are niciun rost să-l iau cu Skype...

2 comentarii :