09 decembrie 2015

Marea împrăştiere

5 decembrie

Doamnei Lucreţia  i-a murit, de curând, soţul. Conform dorinţei exprimate înainte de a muri, corpul său a fost incinerat, cenuşa fiind depozitată într-o urnă metalică sigilată.
- Ce faceţi, doamna Lucreţia? Sunteţi mai bine?
- Da, sunt bine. Fusei la cimitir să-l iau pe Walter că trebuie să-l împrăştii. Vii cu mine?
- Păi de ce să-l împrăştiaţi, că de-acum nici nu mai ocupă cine ştie ce spaţiu.
- Asta îi fu dorinţa, drăguţă, doar n-o să-l ţin printre borcanele de magiun. Vii?
- Vin, vin... la înmormântări am mai fost, la împrăştieri niciodată.
Remorchez jupânul, încălecăm pe vaporaş şi ne oprim la poarta cimitirului-insulă San Michele din Veneţia. 

Aliniaţi frumuşel, noi, invitaţii formăm un prestigios cortegiu multietnic: o olteancă, o unguroaică de Ardeal  doi moldoveni, şi două italience. 
Doamna Lucreţia are în mână două sacoşe.
 Într-una e urna cu Walter, în alta un rosé(hâc, din nou), păhăruţe, covrigi de Buzău şi alte delicatese. Le abandonează  pe o băncuţă şi pleacă să rezolve cu hârţogăraia, nu înainte să ne avertizeze:
- Ochii şi Walter!
De emoţie încep să sughiţ. Italiencele dau iama în covrigei, nu par afectate de vecinătatea selectă.

Conducem urna lui Walter până la un fel de terasă unde era permisă vânturarea răposaţilor, urmăriţi îndeaproape de un angajat al cimitirului.


Nu prea pot să schimb registrul acum şi să vă las să descoperiţi latura mea romantică dar să ştiţi că priveliştea tăie instant răsuflarea tutor celor prezenţi, în afară de Walter, evident. 


După ce termină de plâns, doamna Lucreţia îi cere angajatului permisiunea să păstreze vreo sută de grame din Walter, dar fu politicos refuzată.
- Îţi spusei că tare mai iubea România, mă gândii să-l iau cu mine când mă duc de Paşti, măcar aşa... două fire într-o cutiuţă.
- Păi, na, dacă nu se poate, dau din umeri eu, total ameţită de insolitul situaţiei.

Când angajatul îi dă de înţeles că a venit timpul să ne luăm rămas bun, activându-şi genele de olteancă curajoasă, doamna Lucreţia se apleacă cu urna peste balustradă şi începe să-l împrăştie pe Walter cu o linguriţa de plastic, în cele patru puncte cardinale.
Jupânul care filmează toată operaţiunea are aerul unui căprior în bătaia puştii, folosesc ocazia să-i devoalez planul pe care-l coc de ceva timp fără ştirea lui:
- Vezi, jupâne, ce-i viaţa asta? Înainte să ne împrăştie başbuzicii cu linguriţa, măcar să ne săturăm de văzut lumea! Am luat bilete la Napoli, plecăm peste o săptămână, cred că eşti de acord, nu-i aşa?
N-aştept răspuns mai devreme de două zile, jupânul mestecă numai câte un şoc pe zi.

Ne întoarcem tăcuţi, predispuşi la meditaţii de mare vibraţie când doamna Lucreţia scoate o cutiuţă mică, albă, pe care scrie “Unguent cu extract total gălbenele”şi începe să-i vorbească blând:
- Vezi, Walter! Dacă ţi-am promis că te duc şi-n România, mă ţiu de cuvânt!

Învăţătura zilei: Dacă îţi doreşti să-ţi fie cenuşa împrăştiată în toată uniunea europeană asigură-te că ai lângă tine o olteancă inimoasă căci legislaţia nu permite.

Rugăciunile zilei: Dumnezeu să te ierte şi să te odihnească, domnule Walter! 
Rugăciunea zilei bis: Doamne, nu mi-o număra şi pe asta!

7 comentarii :

  1. Multumesc dragei Ina care mi-a fàcut onoarea de a-mi regala un lifting natural pe care mi l-am autoefectuat prin râs,desi nu stiu dacà se cade,dupà pàrerea persoanelor#per bene#,fiind in situatia de proaspàtà vàduvà #prin deces#.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Râsul, zâmbetul ne ajută să trecem peste lucrurile mai puţin plăcute, simţul umorului e un puternic aleat, frumoasă doamnă! Eu vă mulţumesc!

      Ștergere
  2. Dumnezeu să-l odihnească și să-i dea putere să meargă mai departe doamnei Lucreția!
    Ce ne-am face noi, româncele de departe, fără cutia cu extract de gălbenele pe care ne-o cumpărăm de câte ori ajungem în țară?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i aşa, Monica? De-acum am hotărât să le păstrez cutiile goale căci, uite ar putea să devină chiar mai utile decât cele pline! :))

      Ștergere
    2. Am rătăcit-o pe ultima cumpărată! Când o s-o găsesc, o să mă uit cu spaimă înăuntru! Sper să nu văd gri în fața ochilor! Deși nu lipsește nimeni la apel:)

      Ștergere
  3. Foarte tare! Si foarte frumos :) Doar ca ma uit intr-un mod ciudat acum la cutia cu alifie de galbenele, haha!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))Pune-o la pastrare, nu se stie niciodata cand poate sa-ti foloseasca!
      Binete, Dana!

      Ștergere