09 septembrie 2010

Leapşa telefonului fără fir

Când grăieşte Zamolxis toate sunt foarte clare, ia, poftim de citiţi, aici, ce clasificare cu detalii precise are, eu  preluînd leapşa  voi face sigur altă mâncare de peşte.
Pentru mine, problema e destul de încurcată, în primul rând pentru că ultimul film românesc de care avui parte, “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, l-am văzut dublat în  italiană şi-am ratat înjurăturile, poate ăsta o fi motivul pentru care nu m-a mişcat foarte tare, în al doilea rând pentru că nu-mi aduc aminte numele filmelor pe care le-am văzut în anii eferevescenţei cinematografice post- revoluţionare.
Că de dârdâit prin săli de cinema, am dârdâit, nu-i vorbă, dar dacă n-am scripta manent pe nicăieri, vorba s-a volant şi ea pe unde a putut.
Mă voi sprijini deci, pe dodoloaţa mea memorie afectivă şi-ncep să scot din cufărul cu amintiri, primele zece filme, pe care le-aş revedea oricând:


Mama (Capra cu trei iezi)
Vezi mai multe video din film


  
  1.  Mama
  2. Veronica
  3. Buletin de Bucureşti
  4. Toamna bobocilor
  5. Trandafirul galben
  6. Tanta si Costel
  7. Artista, dolarii şi ardelenii
  8. Liceenii
  9. Ecaterina Teodoroiu
  10. Neamul Şoimăreştilor

    Aşa cum vă spuneam, lepşele astea sunt ca şi telefonul fără fir, leapşa de la Zamo.ca făcea referire la cele mai bune zece filme româneşti, cei care vor binevoi să preia leapşa să facă bine şi să răspundă asa cum cred de cuviinţă. 
    Încerc să pasez leapşa câtorva aleşi:) deşi toată lumea e binevenită:

    Amalia
    Manuela 
    Moonlight
    Emilian
    Costel
    Dan
    Marius 


    5 comentarii :

    1. Majoritatea nu le stiu si nici nu mi le amintesc. Sa vad, poate le gasesc :)

      RăspundețiȘtergere
    2. Se poate spune atunci că eşti inadmisibil de tânăr, tinere!:))

      RăspundețiȘtergere
    3. Oh, Liceenii! am sa-i trimit linkul paginii lui Tudor. :)

      RăspundețiȘtergere
    4. Costel,
      Da-da, te rog, poate aşa mă aleg cu un autograf!:)

      InBonobo,

      :) Cum spuneam, cred că e vorba de memoria afectivă chiar şi atunci când încercăm să întocmim clasamente.

      RăspundețiȘtergere