02 august 2010

La Starea Civilă (II)

Prima parte

INTERIOR. ZI.
HOL ÎN FORMĂ DE L, MOCHETAT ÎN ROŞU, CU TRAVERSE DE CULOARE VERDE PE MIJLOC. LA FIECARE CAPĂT EXISTĂ CÂTE O UŞĂ DUBLĂ DIN LEMN MASIV. PE UNA SCRIE „STAREA CIVILĂ”, PE ALTA „ADMINISTRATIV”, PE A TREIA „SENATORI ŞI DEPUTAŢI”. FIECARE UŞA E STRĂJUITĂ DE CÂTE UN GARDIAN. NEA COSTICĂ SE REPLIAZĂ POSTÂNDU-SE ÎN FAŢA UŞII PE CARE STĂ SCRIS „STAREA CIVILĂ”.

Lumea se buluceşte înăuntru, privind dezorientată inscripţiile de pe uşi.

GARDIANUL COSTICĂ
( preia iniţiativa)

Alo, alo, cetăţenii!!! Aici se munceşte... vă rugăm să păstraţi liniştea şi disciplina. Nu călcaţi direct pe mochieta verde. Folosiţi, vă rog spaţiul de deasupra, aşa-aşa... pe tranversele din mijloc, alea roşii.

Oamenii îl privesc nedumeriţi dar se conformează trecînd de pe traversele verzi pe mocheta roşie.
GARDIANUL COSTICĂ
(opărit)

Dom’le, dar sunteţi turci, ce naiba! Treceţi, vă rog, de pe mochietă. Sus! Pe tranverse! Să fim civilizaţi... hai domnu’... pe roşu, pe roşu... Unde vedeţi roşu, ce e aşa greu...

După o scurtă regrupare pe traverse oamenii se împrăştie iar pe mochetă. Tânărul pune mâinile în şold şi rămâne proţăpit pe traversă din faţa gardianului.

GARDIANUL COSTICĂ
Pfii! Uite dom’le, luaţi exemplu de la tânărul acesta. Aţi făcut toată mochieta numa’ glod, ce mama mă-sii!
TÂNĂRUL

Nea Caisă, mata, eşti pe invers nu noi. Eşti daltonist, bre, du-te şi te caută c-ai să mori ca un văcar pe trecerea de pietoni.
GARDIAN

Pe cine faci tu, măi ţâcă, daltonist? Neobrăzatule care eşti! Infractorule!

Cei doi se privesc ameninţător, tensiunea pluteşte în aer. Salvator, uşa din spatele lui nea Costică şi în cadrul ei apare o doamnă rotunjoară, îmbrăcata cu un costum de lână mulat generos. Are câteva foi în mână şi un pix.


GARDIAN

Poftiţi, doamna Renata, poftiţi...



FUNCŢIONARA


Mersi, nea Costică!
(îşi trece limba peste dinţi încercând să şteargă eventualele urme de ruj)

I-ai sortat? Gata? Care-s ai mei?

GARDIAN
(spre funcţionară)

Sortat, se poate? Ăştia aliniaţi pe tranversă spre stânga. Moşu-i primul.

(către bătrân)

Tataie, stai dom’le adunat pe roşu...

BĂTRÂNUL

(încercă disperat să ocupe mai puţin spaţiu strângându-şi surtucul pe lângă corp)
Da, taică, da...
GARDIAN


Vino aici, la doamna Renata... Şi ţine tataie, băţul ăla în sus că-nţepi toată mochieta, ce mama mă-sii!

Gardianul se apleacă să-l apuce pe bătrân de baston exact în acelaşi moment în care acesta încearcă să-l ridice. Bastonul îl loveşte pe gardian deasupra sprâncenei stângi . Chipiul i se rostogoleşte până la picioarele Soacrei care nu observă şi calcă apăsat pe el.
Se aud râsete înfundate, distinct hohotul tânărului care pare a se distra copios. Nea Costică în patru labe încearcă să-şi recupereze şapca de sub picioarele Soacrei.
Funcţionara, cu vîrful pixului, încearcă să-şi scoată ceva de sub unghiile roşii şi lungi, , nu pare să observe agitaţia din jur.
FUNCŢIONARA

Da, moşu’ să auzim! Care-i problema?

BĂTRÂNUL

Saru-mâna... ştiţi, întâi, eu...(încet, ruşinat) sufăr cu prostata...

FUNCŢIONARA

Păi, du-te moşu' la spital, ce să-ţi fac eu la Civilă?

BĂTRÂNUL


Nu mă pot ţine, doamna Renata. Când se umple prostata, adică... Se poate să merg la toaletă olecuţă?

FUNCŢIONARA


Păi ce, suntem la băi publice aici? N-avem toaletă pentru cetăţeni. Numa’ pentru personal, moşu’!


BĂTRÂNUL


La personal să fie, doamna, numa’ dacă se poate repede că altfel mă fac de toată isprava, aici pe traversa lu’ domnu’ şi se supără, nu de alta...

FUNCŢIONARA
(tare)

Ce oameni, dom’le! Nea Costicăăă, unde eşti, bre? Adu clanţa de la toaleta personalului, că face moşu pe el!

BĂTRÂNUL

(roşu ca un rac, către oameni)

Prostata asta păcătoasă...

TÂNĂRUL

Lasă, tataie că şi fără prostată te-apucă nevoile, pe aici, pe la uşile lor. Nu vezi ce bătaie de joc?

GARDIAN
(de sub fustele Soacrei)

Imediat, doamna Renata, imediat...

SOACRA
(chirăind)

Ce cauţi, bre, românule sub fusta mea? Da’ nu ţi-e ruşine, te credeam om serios...

( îl pocneşte scurt cu geanta în cap, gardianul pierde iar chipiul care se rostogoleşte, de data asta, sub picioarele unui domn corpolent)

DOMNUL CORPOLENT
( reperându-l pe gardian bâjbâindu-i printre picioare)

Huo! Poponarule!

FUNCŢIONARA
(enervată)

Nea Costicăăă, mata n-auzi? Vii odată cu clanţa?

GARDIANUL
(gâfâind)
Acum... acum...

(reuşeşte să se replieze lângă funcţionară, roşu la faţă, transpirat şi cu chipiul mototolit)
BĂTRÂNUL
(cu glas sfârşit)

Nu mai am nevoie de clanţă, doamnă, mă scuzaţi, s-a vărsat...

(către gardian)

Să mă ierţi, taică... măcar am stat pe tranversă, vezi...

Gardianul rămâne cu privirea pe balta de la picioarele moşului şi cu clanţa, scoasă din buzunar, în aer.

FUNCŢIONARA

Ce făcuşi, nea Costică? Păi, ce fel i-ai sortat? Acu’ o să pută holul ăsta ca berăria din gară.
TÂNĂRUL
(către Gardian)
Nea Caisă Costică, ai îmbulinat-o! (râde) Ai scăpat la doamna Renata un sac de cartofi stricaţi, bre! Acu să te văd pe unde întorci mochieta...

GARDIAN

Cu treabă l-am lăsat, doamna Renata, cu treabă, că altfel nu intra el până aici, doar mă ştiţi.

FUNCŢIONARA
(sarcastică)

Noroc că fu treabă mică, nea Costică! Păi ce să fac eu cu prostata lui? Ştii dumneata că eu dau consultaţii?


BĂTRÂNUL

Nu, nu eu venisem să iau ceva, doamnă, mă iertaţi.

FUNCŢIONARA

Ce să-ţi dau, moşu’, zi repede până nu ţi se umple iar prostata aia.

BĂTRÂNUL

Păi ... caut... ce caut... caut...na! ptiu! Că iar am uitat!

(vorbind singur)

De ce am plecat eu de acasă?


ÎN COR, TOŢI CEI PREZENŢI:

Baba. Ţi-a murit baba!

BĂTRÂNUL
(vesel)

Tii! Da, a murit baba!




FUNCŢIONARA
(încruntată)

Ai omorât-o?

BĂTRÂNUL
Ei, cum păcatele mele s-o omor... Nici nu pot s-o îngrop, fără... deces din ăla. Nu vrea popa şi ea se cam strică, că dau o căldură ăştia de la centrală...


FUNCŢIONARA
(trecându-şi, din nou, limba peste dinţi)


Aaa... îţi trebuie certificat de deces. De ce nu spui aşa? Deci, fii atent.
Te duci, mata, la morgă sa-ţi dea ăia o hârtie că baba n-a murit din cauze violente şi necunoscute, după, te duci la poliţie, la aia judeţeană, în Centru, nu la orăşenească, pe Copou,  să-ţi scoţi cazierul, după...


TÂNĂRUL
(compătimitor)

Tataie, eu zic că, tot umbli pentru babă, cere toate actele în dublu exemplar, să ai şi pentru mata, că până ajungi înapoi la primărie... nu se ştie.

BĂTRÂNUL

Da, taică, da, ai dreptate. Deci, să mă duc la morgă.

FUNCŢIONARA

Şi la cazier..
BĂTRÂNUL
(repetă, cuminte)
Şi la cazier.
FUNCŢIONARA


Da! Şi să nu uiţi de timbru. Plăteşti ori la Cec, în centru ori la Financiară, în Crucea Gării...
BĂTRÂNUL


Nu, nu uit dacă-oi ţine minte.
(întorcându-se stânjenit)

Să mă iertaţi de prostată...

FUNCŢIONARA
(brusc generoasă)

Ei, lasă, mergi, mata, sănătos!

BĂTRÂNUL
(către toţi)
Ziua bună!

(călcând cu atenţie pe traversă, vorbeşte cu glas scăzut, pentru el)
Deci, duc baba la morgă să-i dea cazierul de la poliţie cu timbru de la CEC...
(iese)

Va urma

4 comentarii :