23 mai 2010

Orientarea lu' Peşte

Cum, Rareş e în clasa a şaptea, au început de vreo două luni şedinţele alea super- plictisitoare despre orientare profesională. La câteva am tras chiulul cu neruşinare, pe aia de aseară, din păcate, n-am putut s-o evit.

Un moșulică simpatic, căruia după uşurinţa cu care îi puteam da 60 de ani, cu siguranţă avea 90, începe să povestească făcând slalomuri lungi pe lângă lună, despre cum, universitatea dumnealuiului face o mulţime de eforturi să orienteze copiii patriei italiene.

Toate bune şi frumoase până când, anunţă surăzător şi mândru, nevoie mare, fixându-mă tocmai pe mine că ei încep orientarea încă de la grădiniţă
.

Adică?- nu mă pot abţine să-i arăt că nu m-am născut plictisită.

Adică, zice el şi-ncepe să bată graţios alte hectare de câmpie, despre comportament, aptitudini, talente, toate cele ascunse, vezi bine, în elasticul pamperşilor ne-orientaţilor ocupaţi cu mersul în patru labe.

Mai concret, domnule dragă, îl opresc din nou, cum are loc concret orientarea asta la 3 ani. Ce trebuie să-i spun eu, în calitate de mamă, mucosului mic care face brum-brum cu maşinuţa pe lângă toartele oliţei.

Ceva de genul: "Dragule, uite care-i treaba, văd eu că te pasionează maşinuţele dar să ştii că nu e o meserie de viitor. Criza asta a cam pus în corzi piaţa de automobile, ce zici de domeniul bancar, de politică, informatică? Sau, şi mai bine facem o cercetare pe internet, vedem care sunt previziunile pentru anul 2030." Cam aşa ar trebui să procedez?

Ei, nu e chiar aşa dramatic cum pare, râde încetişor în barbă. E de ajuns... şi pleacă iar până-n lună pe arături despre programe, despre cum ar economisi naţiunea dacă am reuşi să creem o generaţie de orientaţi, nimic clar.

Închid ochii şi-mi aduc aminte de congresele partidului comunist, despre cincinale, despre vorbitul ăla lung fără noimă şi simt că mi se strepezesc dinţii.

Îmi dau seama brusc că de data asta am libertatea să aleg dacă îmi pierd timpul într-o companie atât de plicticoasă, aşa că mă ridic şi cu un zâmbet oarecum politicos, părăsesc sala, tocmai pe dizertaţia unui profesoraş din suita bătrânelului, despre necesitatea organizării judicioase a timpului başbuzicilor de 12 ani, în tabele Excel.

Voi nu sunteţi sănătoşi la cap, mai apuc să murmur în barbă, s-o credeţi voi că-i pun başbuzicului, căţăratul în copaci într-o foaie Excel!

Ajunsă acasă, ecologistul mă întreabă serios:

- Ei, cum a fost?

- Lasă, mai bine să nu ştii...

- Adică rămân aşa neorientat?

- Crede-mă, eşti mai orientat decât am fost eu vreodată. În plus, am stabilit deja, că pentru preşedinte de ţară, trebuia să te opreşti la clasa a patra. Au mai rămas doar câteva opţiuni, hai că nu-i greu...

- Hmm...

- Oricum la orientările astea să nu mă mai trimiţi, altfel abuzez de funcţia „părinte” şi te înscriu la ceva cu 80 de ore de matematică pe săptămână.

- Ok, nu e nevoie de ameninţări, am înţeles, facem orientarea ca indienii, cu degetul... vedem de unde bate vântul.

17 comentarii :

  1. Ina, m-ai atins într-un loc dureros. Totdeauna am fost de părere că o bună parte din rataţii lumii se datoreazaă lipsei de orientare din adolescenţă. Să ajungi să faci în viaţă ceva pentru care nu ai aptitudini, să faci ceva fără niciun strop de plăcere, asta se cheamă ratare, indiferent câţi bani îţi aduce meseria respectivă. Asta pentru că o bună parte din părinţi sunt fie indiferenţi, fie incompetenţi.
    Şi îmi imaginam o societate în care exact la vârsta lui Rareş al tău, vine un sobor de specialişti, îl testează fizic, psihologic, îi măsoară toate alea şi îi spune: "În domeniul X şi Y eşti extraordinar, în Z faci faţă cu succes, în W nu te sfătuim să te bagi, că o ai prea mică."
    Iar azi, când văd că în sfârşit se organizează undeva aşa ceva, constat că se face după ureche, doar ca să bifeze o acţiune în programa şcolară.
    De obicei, textele tale mă lasă cu un zâmbet mare, de la urechea stângă la cea dreaptă, dar de data asta ai făcut ce-ai făcut şi m-ai întristat. S-a dus naibii visul meu, mai e mult pînă departe.
    Of!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dane,
    Îmi pare rău că te-am amărât. Sunt perfect de acord cu tine.
    Mai e mult până departe. Soborul de specialişti e deocamdată fascinat de prezentările în power point şi de proiectele care sug bani de la uniunea europeană.
    Promit să te fac să râzi data viitoare. Iertată? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Vaaai, ce face natiunea italiana din plictiseala...mai bine neorientat pe veci, ca la noi, decat cu timpul de joaca calculat in excel. Hai ca-i buna asta! By the way, eu pe la 5 ani vroiam sa ma fac mecanic de locomotiva. Nu prea mi-a iesit, desi ma pasioneaza in continuare chestiile cu motor. Te pomenesti ca io de fapt manifestam aptitudini si nu m-a ajutat nimeni la timp?

    P.S. Imi place noul header:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, Manuela, după faza cu Excelul nimic nu m-ar fi putut surprinde mai tare. Îţi dai seama? Dragule, conform calculelor mele şi în baza planificării riguroase a săptămânii care începe, te poţi juca, marţea de la 14, 45 până la 15, 54 şi joia de la 16, 00 până la 17, 25. Sună fain, nu?
    :) Cine ştie ce mecanic de locomotivă a pierdut patria română! Dar timpul nu e pierdut aşa să ştii. Ăştia au cursuri de orientare şi pentru vârsta liberă, aşa numesc ei persoanele de la 75 de ani în sus.

    Da, tema asta îmi permite să pun câte un header diferit la fiecare postare. Încearc-o şi tu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cind ne-a intrebat ce vrem sa fim, intr-a IV-a: unul mecanic de locomotivă, altul cosmonaut, etc... doar unul a zis k el vrea sa fie frizer. Si a fost singurul care si acum are meseria aleasa din tinerete :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Saracul Rares! Dar si eu am trecut prin asta dar am scapat mai usor. Au venitara doua dom'soare, cica psiho daduram la teste si hotarara care ce cum la ce e bun sau ne'bun.

    Doruletu

    RăspundețiȘtergere
  7. :) Şi, pot să pun pariu că tunde foarte bine, aşa-i?

    RăspundețiȘtergere
  8. :)
    Au folosit cuiva testele alea? Te-au ajutat?
    Mi-ai lipsit,Vrăjitorule!

    RăspundețiȘtergere
  9. Pai vrajitorul invata pe rupte, face colectie de zece prin catalog. Si azi am luat doi de zece.

    Eu zic ca da, cel putin eu asa m-am hotarat incotro s-o iau. Deocamdata.

    Mi-a lipsit si mie, zana. Eram putintel ingrijorat pentru ca n-ati raspuns la mail. Stiu ca sunteti ocupata. Nu-i nimic. Acum e bine.

    Dorulet

    RăspundețiȘtergere
  10. Toate natiunile se plictisesc si fac orientari profesionale si formari pe bani comunitari. Daca treaba asta ar fi mers mereu "bine ca azi", Einstein, din cauza lipsei lui de aplecare spre matematici, ar fi fost poate un bucatar genial!

    RăspundețiȘtergere
  11. har domnului am depasit problema asta ca parinte. la vremea cuvenita am ignirat eventuala grija a societatii multilatral destramate, habar n-am daca se organizau sau nu tamoenii ca cea descrisa sau asemanator. am facut multe greseli ca partinte si e tot ce-mi reprosez, restul greselilor in alte domenii treebuie sa fi fost creatoate, e o lege a naturii. acum orientarea lui matei e problema lui miriam, fiica mea si a lui razvan, sotul ei. nu stiu insa cum se poate rezolva propria mea orientare. nimeni nu se ocupa socialmente de orientarea batranilor. sunt lasati la voia intamplarii... nu stiu cum o sa ma orientez...

    RăspundețiȘtergere
  12. Uriaşule,
    Aici, orientează şi bătrânii. Sunt si un fel de universităti, se numesc foarte frumos: "Università per la Libera Età", e drept că ţie nu ţi-ar folosi să mai aduni informaţie, dar din câte am înţeles atmosfera e plăcută şi lumea se simte foarte bine. De fapt, cred că asta e important şi nu numai pentru bătrâni, locuri decente pentru diverse tipuri de întâlniri.Avem nevoie să ne privim în ochi, omul e un animal social, nu-i aşa? :)

    RăspundețiȘtergere
  13. WOW, 80 de ore de matematică. Eu am fost la o clasa speciala de matematica si acum doar adun si scad (mai mult scad) :)

    RăspundețiȘtergere
  14. :) Asta explică memoria fabuloasă pentru care te invidiez!

    RăspundețiȘtergere
  15. la faze similare, eu bag omului un deget in nas si-l rasucesc nitel. dar nu foarte-adanc: mi-e teama ca acolo ramane.. :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Interesantă mişcarea, o să încerc s-o aplic şi eu! :))
    Cum am ajuns abia la a doua strofă mă întrebam dacă s-a încheiat concursul...

    RăspundețiȘtergere