21 august 2009

Mitologia de buzunar

Mitologia e o ramură stufoasă a ştiinţei care se ocupă de mituri.


- Mama, mitul vine de la Dumitru?
- Nu, vine din altă parte...
- Hmm, ciudat ... gogomănia ai zis că vine de la nenea Gogu, barbologia de la nenea Barbu...
- Dragule, etimologic vorbind...
- Nu, nu vorbim elimotologic în cel mai rău caz am putea vorbi româneşte că-n italiană faci prea multe dezarcorduri!
- Hmm! Deci: miturile, dragul meu sunt un fel de poveşti pentru oameni mari pe care le citesc copii...
- A! Ca aia cu principe azzurro pe care o citeşte Federica pentru că maestra se apucă de oftat şi se uită pe geam până la pauză...
- Ştii cum se numeşte pe româneşte principele asta azuriu?
- Albastru?
- Ba! Făt-Frumos.
- Făt- Frumos? Bleah! De la ce vine făt ăsta, mami? Sună cam schifoso.
- De la un făt, adică prunc, adică...
- Deci Făt frumos ăsta era mic de tot?
- Nu era mic, mânca o mulţime de jeratic, de fapt nu el, calul... Făt Frumos creştea într-un an cât alţii în zece.
- Uau! Înseamnă că acum trebuie să fie tare bătrân. S-a făcut Babbo Făt Frumos, nu?
- Nuu, e mereu la fel de tânăr niciun babbo, termină că mă ameţeşti, asta e o poveste, noi vorbeam despre mituri.
- Mda, oricum n-am priceput nimic, mai bine caut pe google.
- Lasă calculatorul îţi explic eu tot, tu trebuie numai să taci, promiţi?
- ...
- Promiţi sau nu?
- ...
- Vorbeşte!
- Păi n-ai zis să tac?
- Deci, taci?
- ...
- Ok, fii foarte atent. Începem.


Când oamenii au început să mişune pe pământ era foarte- foarte multă linişte Şi atunci s-au gândit deşi nu ştiau că asta fac:
- Nu putem umbla aşa de capul nostru încolo şi-ncoace trebuie să avem şi noi pe cineva să ne înveţe bunele maniere, dansuri de societate, să hotărască când trebuie să cânte cocoşii, pe unde trebuie să zboare vrăbiile şi norma minimă admisă de găinaţ la elefanţi.
Boon! Şi toate astea fiind zise s-au privit cu atenţie între ochi.
- Care eşti, bă, ăla de le ştii pe toate? Fă-te un pas în faţă să te mirosim!
Şi unul din ei, care era răcit la rinichi şi mirosea ca un bizon intrat în putrefacţie ieşi în faţă împins de vecini. Au început toţi să-l adulmece curioşi după care l-au întrebat:
- Ştii tu, bă, ce îngroapă mâţa?
Asta a zis repede că da şi gata l-au ales mare şef.

- Şi le-a spus şi lor?
- Nu le-a spus nimic. Altfel ar fi ajuns de unde au plecat şi ar fi trebuit să organizeze iar alegeri. Ai zis că taci!
- Tac.


Boon! L-au ales deci. L-au aşezat pe un loc mai înalt să devieze traseul mirosului şi se duceau la el numai dacă era mare nevoie şi cum timpurile erau nevoiaşe asta se întâmpla la fiecare cinci minute.

Bă, ştii tu că apa curge din cer? Bă, ştii tu că dacă nu vânam nu mâncăm? Bă, ştii tu că noaptea e întuneric? Şi, mă rog, tot felul de întrebări gen „ Vrei să fii miliardar” la care, mirositorul răspundea calm că ştie.
Oamenii plecau mândri nevoie mare că se pricopsiseră cu un şef atât de deştept.
Toate astea până într-o zi când un fulger căzu din înaltul cerului exact pe dâmbul unde stătea mirositorul, trăsnindu-l în moalele capului..
Spaima a fost mare, învăţămintele pe măsură.
Întâi, oamenii au vrut să-l sprijine de-un par, ţeapăn, aşa cum era şi să-l păstreze pentru ca şi copii-copiilor lor să vadă cum arată un înţelept dar mirositorul devenea din ce în ce mai mirositor aşa că au inventat pe loc tehnica îmbălsămării.

- Vorbeşti de egipteni?
- Vorbesc în general...
- Adică toţi au avut câte un mirositor?
- Mirositorul mă ajută, dragule, să ajung la zei...
- Cum?
- Păi dacă nu mă laşi să termin! Cum?! Văzând ei aşa că ăla fu trăsnit, de exemplu, că ăla era doar un exemplu da’ dacă n-ai răbdare, s- au întrebat: băăă, cine-l pocni pe ăsta în cap cu suliţa de foc, arată-te să te vedem! Şi cum nimeni nu se arată oamenii s-au gândit: băăă ăsta e mare-mare de tot şi rău, hai să ne trîntim la pământ pînă nu se enervează şi pe noi. Aşa au inventat şi rugăciunea şi zeii, două dintr-o lovitură.
- Nu înţeleg! Oamenii au inventat zeii sau zeii pe oameni?
- Păi...
- Eu zic aşa! Zeii i-au inventat pe oameni că altfel n-are nicio logică şi oamenii doar au botezat zeii.
- Ia te uită! Învaţă oul pe găină?
- Păi dacă nu-ţi sistemezi ideile?
- Ha! Pe româneşte se zice sistematizezi...
- Mă rog! Eu zic că zeii au făcut cerul, pământul, soarele, mă rog, cose del genere, ştii tu. Şi după aia au făcut şi nişte oameni.
- De ce?
- Păi, să facă treabă în locul lor, asta-i clar! N-am timp să-ţi mai povestesc acum, încep desenele da’ mai vorbim. Te iubesc, mami! Mi-a plăcut mirositorul, mai ştii mituri de-astea?


Mai ştiu cum să nu...

2 comentarii :

  1. Miturile sunt un adevar sociabil.

    RăspundețiȘtergere
  2. Socoteală:
    Adevărul sociabil e o minciună cu volănaşe.
    Bis socoteală:
    Minciuni= pluralul substantivului "adevăr".

    Corolar:

    Miturile sunt minciuni cu volănaşe.

    PS. Concizia nu e compatibilă cu logica feminină, după cum vezi :)

    RăspundețiȘtergere