Scaietisme

foto- Alexandra Mihale - Alo! Auzi, fată... mi-am luat un ruj foarte mişto... are colagen, silicon şi ... ăăăla cum îi zice botulină... Cum adică nu e bine dacă are botulină? Botulina e o bacterie? Păi şi ce? Poate să fie şi-o citoplasmă că nu mă deranjează, important e să aibă efect, să le umfle... Cum ce să umfle? Buzele, tu, buzele, da’ ce ai fată, ce eşti aşa scorbutică azi de nu-nţelegi nimica, na ,că mă faci să ţip ş-am dat pe alături, oare mi se umflă şi obrazul?!? Mai bine ai veni pe la mine că au efect instant ca ness-ul în apă peptidele astea, dacă n-apuci să mă vezi? E drept aş putea să-mi fac nişte selfish din profil decât că vorbind la telefon cu tine, nu se poate că e ocupat. Fii atentă ce scrie pe etichetă: “...în timp ce Botoxul netezeşte ridurile prin paralizarea muşchilor cu ajutorul unei injecţii, aceste nano particule comunică celulelor pielii să facă singure acelaşi lucru...”  Aaaa...  ai înţeles? Hai, gata, fată că-nchid să fac ...

M-am înrolat, de curând, într-o mişcare care prevede 100 de zile fericite- 100 happy days Asta nu înseamnă că dă cineva fericire la borcan, tot singur trebuie să vezi cum faci rost de ea, mai o pisică, mai un copac, mai o prăjiturică ... deh, fiecare cu fericirile lui! E drept ca exerciţiul hlizitului din mai nimic si orice il practic de muuulta vreme dar asa, pare totul mult mai serios :)  Mie îmi place să fiu disciplinată în fericirea mea, deci trec cu răbojul ce anume mă face să zâmbesc în fiecare zi. De ce nu încercaţi? Funcţionează, parol! Cum deja am ajuns la a patra zi, încerc să recuperez grupând la un loc postarile de pe facebook. Prima zi Postare by Ina Cirlan . A doua zi Postare by Ina Cirlan . A treia zi Postare by Ina Cirlan . A patra zi Postare by Ina Cirlan . A cincea zi Postare by Ina Cirlan .

Motto: Satisfacţie- nimeni n-a reuşit vreodată să mă enerveze mai bine decât o fac eu însămi. De când Valentina m-a întrebat care e cel mai toxic personaj din viaţa mea mi s-a declanşat un storming pe lângă brain de ai fi putut să crezi că am o multinaţională găzduită temporar sub calotă. Şi dă-i şi luptă şi fă clasificări, pronosticuri, scheme, două zile de mindmap-uri, mindnap-uri, până când bang! iluminarea!  Într-o fracţiune de secundă, totul a devenit deosebit de clar! Şi-atunci, am deschis uşa băii izbind-o de perete şi i-am spus pentru prima oară în viaţă, totul aşa, de la obraz: - Ascultă, măi nepieptănato, graso, dezlânato, umflato, celulitico, acro, nesuferito, paranoico, mahalagioaico s-a terminat! Ieşi imediat afară din casa mea! Nu îţi permit să rămîi nici măcar o secundă! Afară! Mă privea nedumerită. Frica ei se lăsase grea între noi ca un uger de vacă nemuls. Nu simţeam milă, ochii ei privindu-mă uşor încrucişaţi nu-mi stărneau compasiune. Ducă-se î...

Între doi ficaţi, a doua zi de Paşte... - Hristos a înviat, tălică! - Mda, mereu aceeaşi poveste... - Eşti ateu? - Nţă! Cirotic.  - N-am mai văzut pe nimeni aşa mare ca tălică. Culturism? - Tabagism. - Tragi la fiare? - Aş! Fumuri. - Ete! Doar atât? - Şi băi de şezut. Gudron şi nicotină. - Hmm.. Ştiam eu că trebuie să fie şi nişte vitamine. Mie nu-mi plac! Brrr! Mai ales untura de peşte. Când erai mic, îţi dădeau şi mata? - Îhî, de porc. - Bleah! Fără untură nu se poate? - Ba da, însă rişti să rămâi mic şi proaspăt. - Mai iei şi alte vitamine? - E şi Be’. - Zilnic? - Neparat! - Cu sucuri? - Cu spiritoase. - Bleah! Chiar trebuie? - Neaparat. - Dacă zici mata... Eşti cool, tălică! Uite ce lobi barosani ai! Ce ţesut... Şi culoarea... Eşti bronzat? - Intoxicat. - Marfă! Vreau şi eu tărcat, aşa, ca mata! - Lasă, mă ţâcă! Mai stai aşa, în sânge, ai destul timp să te necrozezi. - Te rog, nene! Vreau să-mi schimb look-ul! Spune-mi, ce-ar trebui să fac? - Ai p...

Pentru că Universul complotează împotriva mea scoţîndu-mi în cale, fel de fel de imagini care mai de care mai poetice, mă răzbun şi zic:  astăzi, de ziua poeziei, poezie să curgă : Muza inspiratoare La umbră de brad Porcul abia aşteaptă Masa de Paşte ^-^ ^-^

Cu deosebită bucurie, anunţăm revenirea în forţă a Von Pluşului. E drept, are două chestii în minus dar cum în opt ani i-au folosit doar o singură dată, iată, aici, mă gândesc că n-o să fie nevoie să-l duc la psihanalist. Priviţi, ce mişcare de condei graţioasă are! Ce să mai discutăm, un adevărat artist! Aşa că, am putut relua, exact, de unde le lăsasem, acum două zile, dimineţile noastre pline de zâmbet, pe care încercăm să vi-l dăruim cu coada în poziţie de drepţi, să trăiţi! Întâi, am trecut  să facem prezenţa, pe la şcoala de biciclete : Unde, mopul era regulamentar pus la geam: Apoi, am schimbat câteva vorbe cu Georgel- copăcelul mereu informat De la care am aflat despre Mirică, copacul candelabru, rămas de curând, cin-cinin,  fără ocupaţie… Deci, vă rugăm, dacă ştiţi, vreo familie serioasă, Mirică e disponibil la orele legale în toate  zilelele în care simţiţi că e primăvară...

Îmi plac dimineţile dolofane, însorite... cu vrăbiuţele dereticând printre ramuri,bătrâni fredonând senini pe stradă, copii gălăgioşi încercând să nu depăşească forma  pedibus-ului... dimineţile noastre, le numesc, ale mele şi a lui Von Pluş. El mereu grăbit cu cititul şi răspunsul mesajelor de pe copaci, eu încercând să ţin pasul, respir zâmbind, zâmbesc respirând minunii de a începe o altă zi. Dimineaţa aceasta însă pare căzută într-un borcan cu melasă, se mişcă în reluare şi trage greu la deal, dimineaţa aceasta nu mai e a noastră, nici a mea şi nici a lui Pluş, pitita prin copaci, teama se joacă de-a v-aţi ascunselea cu noi. În dimneaţa aceasta a trebuit să-l duc pe Von Pluş la veterinar pentru a fi sterilizat. Da, da, pe Luş, teroristul patruped, pe el, cel mai frumos căţel din lume, pekinezul meu crăcănat, flocos, blănos...   Din păcate, alegerea de a-l lăsa să fie normal, nu a fost una înţeleaptă.  Acum, după opt ani mă văd nevoită să capitulez în...