De pe o frecventa

Jupânul a cumpărat un televizor uriaş şi l-a agăţat în sufragerie. 

Desen de Juri Masoni

Deschizi uşa şi gata, televizorul se învolburează, se învârtejează şi zbang! te trezeşti pe o plajă tropicală sau pe un vârf de munte semeţ, pe malul unui lac incredibil de albastru, pe coasta amalfitantă sau în tramvaiul ăla galben din Lisabona.

 Orice îţi doreşti e acolo la o zvârlitură de  telecomandă.

Eu prefer hamacul ăla galben, îl ştiţi ... şi sunetul fâş- pâş al oceanului.

Fâş, pâş, fâş, pâş şi eu mă legăn...

Stau acolo până cineva rămas în casă strigă de foame. În cosecinţă de cerinţă  fac zapping care e ceva ca un sap-ing pe telecomandă şi găsesc o emisiune cu bucătari deştepţi care se întrec în zornăit de polonice. Las flămânzii casei să viseze la cireşele de pe tort şi eu plec la piscină, exact, la măsuţa aia cu pahare cu umbreluţe.

Televizorul meu e atât de mare şi deştept încât ştie mai bine decât mine ce ar putea să mă intereseze. Are o funcţie de deşteptăciune super smart pe care o poţi dezactiva la o adică, dar ce interes aş avea să o dezactivez. Lasă, să fie el deştept, acolo, şi pentru mine.

Dacă totuşi sunteţi interesaţi să mă găsiţi, e de ajuns să apăsaţi butonul de căutare, scrieţi numele meu şi televizorul o să trimită vreo frecvenţă să mă caute.

La bună vedere!