Postări

Se afișează postări din 2016

Mortii lui Nicolo

Nicolo alias Kikolo a crescut. Are deja 9 ani,  îmi spune  cu o undă de tristeţe în glas. - De ce eşti trist, Nicolo, lumea se bucură de obicei când mai împlineşte câte un anişor... - Îmmm... - Îmmm, ce? - Şi eu mă bucur dar asta a fost acum cinci zile, acum am o altă problemă. Oftează şi mă priveşte cu albastrul ochilor drept în suflet. Tristeţea s-a dus singură să-mi scoată batista din buzunar, sunt pregătită să aflu ce nenorocire s-a abătut pe nişte umeri atât de mici. - Ce problemă, Nicolo? Spune, repede, n-o lăsa să se aşeze, s-o rezolvăm. - Nu poţi, Ina, nu poţi şi iarăşi mă priveşte albastru. - Ai uitat că eu mă pricep la magie? Câte minuni am făcut să se întâmple? - Multe... - Vezi? Zi, repede!  - Astăzi, la şcoală, am vorbit despre morţi. - Ah, ce subiect interesant! Păi, despre morţi numai de bine, Nicolo, aşa se spune! De ce? - Cum, de ce? - De ce aţi vorbit tocmai despre morţi şi nu despre ziua recoltei,  de exemplu. - Pentru că mâine e  

Coada la masini punem...

Imagine
Sub balconul meu se vorbeşte des în dulcele grai moldovenesc... "Trebuia să-i spui aşa: ‘Scolta, io lo radiata şi gata, era una rabla de maşină che non esiste piu!  Eu l-am achistata de la o babă care poate e oale şi ulcele acu' dar n-o să mă duc acu' să caut baba de mormânt, capperi, ce naiba! Pe urmă te duci la demoliţioni ş-o dai demolată, nu trebuie să te duci cu macchina că dacă nu mai merge ce-ai să faci acu'? Eu am vorbit cu Oleg şi el mi-o scaricat subito de pe internet un formular îl compilezi cu numerele de la maşină şi certificato de înmatriculare şi gata, aştepţi vreo due săptămâni până îţi vine risposta şi-ai terminat balamucu'!  E che cazzo! "

Gunoiul lui Păcălă

Imagine
Nu ştim dacă Păcală a tras şi uşa după el atunci când a plecat să arunce gunoiul... Pentru cei care nu ştiu ce a făcut Păcală cu uşa click aici

Dafinul cu pokemoni

Imagine
Peste noapte, dafinul de sub balconul meu a devenit vedetă. Lume, din ce în ce mai pestriţă, se opreşte şi îl fotografiază. Iniţial, am crezut c-o fi vreun congres de entomologie în oraş şi  caută gângănii cu telefoanele printre frunze, apoi a început să mi se pară suspect, pentru că unii săreau cu telefonul în sus, alţii ţineau telefonul într-o poziţie oarecum fixă, încercând să se învârtă în jurul lui, iar alţii păreau că împuşcă-n soare. Cel mai ciudat mi s-a părut un puşti de vreo doisprezece ani pe care l-am văzut dând tărcoale dafinulului, trei seri la rând. Măi, să fie, m-am gândit, nu cumva puştiul ne fotografiază chiloţii de pe sârmă şi ne dă bulinuţele în vileag pe vreun perete de feisbuc? - Alo, puştiu, ce vrei tu să culegi din  dafin  că cireşe nu face. - Pokemon,  îmi răspunde privindu-mă intrigat. - Pokemon să-i spui lui maică-ta, mucosule, dau să mă enervez de-adevăratalea. - Nu, zice puştiul spăşit, în copacul ăsta e o sală de sport pentru pokemoni. - Aha, ca să

Mamei...

Imagine
Mama mea e cea mai frumoasă şi deşteaptă mamă din lume Când era mai tânără construia şcoli, Le umplea cu semne de vrednicie ş-apoi se punea pe explicat teoria înmuguririlor multiple. Răsturna oamenii cât să-i ajute  să stea drept prin viaţă Acum s-a mai potolit. O dor genunchii Mama mea era  atunci când m-am născut, când am murit şi când am înviat De fapt, am înviat pentru că a  dat cu Cerul de Pământ Aşa cum fac toate mamele la nevoie. Mama mea e mai tânără ca oricând Ochii ei cândva, albaştri Devin pe zi ce trece mai verzi Am învăţat că lucrurile nespuse  cresc ca nişte pinteni Pe dedesubt.  Că timpul e lung până se scurtează Că timpul e destul până se împuţinează... Sarut mâna, mamă! La mulţi ani alături să îţi fii şi să ne fii! Te iubesc!

Urechelnita pinguinului rusesc

Imagine
Mi-a intrat în ureche o urechelniță sau poate un fir de păr, ba nu, sigur e vorba de-o urechelniță, nimeni n-o să mă convingă că, aşa, dintr-o dată  a început să îmi vorbească urechea. Cum? Nu vrea nimeni să ma convingă? Mai bine! Altfel aș putea sa cred ca-s internată la neconvinşi că numai acolo încearcă lumea sa te convingă de una, de alta.  Dar sa revenim la urechelnițele noastre înainte să vină ăștia cu pastilele de dimineață.  Zice gângania către mine:  - Tu ai observat că tot ce scrii începe cu " eu am fost"  sau cu "eu am făcut" nu vorbești decât despre tine. E plictisitor.  - Nu-mi place să bag nasul în treburile altora. De felul meu, încerc să bârfesc cât mai puțin.  - Cu asta se ocupă scriitorii, scriu despre alții. Dar e clar,  tu nu ai cum să știi...  - Eu nu am de unde să știu  dar tu,  da. Uite, cine mă judecă! Eu scriu despre ce știu, nu-mi bag nasul in treburile altora. Ce știu eu, de exemplu, dacă domnul din față are o urechelniță în

Toamna, iesi afara din primavara asta!

Imagine
Am semănat panseluţe şi au ieşit  multe ciuperci marca pălăria șarpelui,  colecția de toamnă.  Când am cerut explicaţii mi s-a răspuns, pe un ton strident, că în urma unor revendicări sindicale panseluţele au  obţinut dreptul la protecţie împotriva irigaţiilor în exces. Deci, dragă toamnă,  poți să ieși un pic afară din primăvară asta? @@@ Când am fost lăsată la vatră din funcția de spiriduș nălucuș am fost tare supărată. Pentru că,  uite,  fără  bagheta magică nu-mi mai reușesc  nici lamulțiani-ul peltic,  nici scăpărările prin rotire, nu-mi mai iese nimic. Decât poate un plic... pardon, pic. Scuzaţi, sunt obosită. De aia, zic. Cine să aibă nevoie de un spiriduş obosit? Toată lumea se aşteaptă ca spiriduşii să spiriduşească câte ceva nu să adormă pe ei lângă uşorul uşii. Ce de şşşşşş-uri! Noroc că nu trebuie să citesc fraza de mai sus...

Boicotez, boicotăm

Imagine
Boicotez de una singură şi nu prea, pentru că şi Von Pluşul e de acord că nenea ăla merită o lecţie.  Să vă explic.  De când ne-am îngrăşat(eu puţin, pe la cusături vreo 6 kile, Von Pluş numai vreo două dar  toate pe şale) ni s-au prescris plimbări tot mai lungi şi dese, aşa că, în cea mai mare parte a timpului verificăm agale şi insistent frunza, iarba dar mai ales copacii de pe teritoriul orăşelului în care locuiesc. Nimic nu mişcă fără ca noi să ştim deja că o să mişte, nimic nu se vântură fără ca noi să băgăm de seamă.  Mă rog, fiecare pe banda lui de înălţime, Von Pluşul cu condicuţa lui, eu cu a mea.  Zi minunată, însorită, păsărele, eu cu evidenţa copacilor înfloriţi, Luş  măsoară gradul de umiditate la nivelul tulpinii, când  ochiul meu stâng  dă alarma: magazin nou la orizont!  Arunc repede ochiul în misiune de recunoaştere între rafturi şi ce să vezi, câteva cutii din Ursus-ul carpatin îşi împart spaţiul, galant, cu câteva Timişorene. Mai fac o ocheadă rotată