Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2013

Vai, văleu...

Nu mai e nimic de făcut, nu mai e nimic de spus, Dan Diaconescu şi-a mutat OTV-ul în Italia.
La inaugurarea postului tv a fost desemnata cu spargerea şampaniei fantoma Elodiei, în timp ce marele jurnalist Silviu Alupei s-a catapultat din trecut în prezent trecând oarecum tangent(cam aşa îi mărturisea freza)  prin viitor să explice de ce graniţa Schengen trece prin Vaslui şi Botoşani.
Imediat după ce Elodia a ratat capul lui Diaconescu nimerind un reflector, a sunat Nelu din Sicilia să-i felicite pe toţi şi să-i roage sa salveze România de ciocoi.

Când Mirel de la Perugia a început să plângă cu sughiţuri de fericire că Otv-ul a înviat iar Zamfir de la Milano a propus adunarea tuturor românilor otevişti din Italia pe stadionul San Siro, m-am pus pe ros, inutil, butonul roşu de la telecomandă.
Şi-am cugetat, si-am tot cugetat, ce e de facut?
Decât să caut altă ţară mai bine aştept să vină aici, după el, Magda Ciumac, Tolea, Sexy Braileanca, Nikita, Zăvoranca, Bahmuţeanca, Ponta, Bă…

Cowboy spaţial

Eu zic că ziarele şi televiziunile n-au alt scop lucrativ decât să-ţi bage frica-n oase.
Nu e de ajuns că tremur de frica românilor  să nu mă hăcuie, să nu mă bată, să nu mă fure, să nu mă violeze, tremur că vin emigranţii, străinii, extracomunitarii să-mi ia locul de muncă, tremur că vin amărâţii ăia de la Lampedusa să-mi fure chiloţii de pe sârmă,  mai lipsea acu' şi-un  satelit rămas fără combustibil gata să se dezintegreze exact peste Italia.
 Asta, la ora cinci ieri după-amiază, la şase părea că a cotit-o mai spre stânga, la şapte, mai spre dreapta şi parcă oleacă cu botu' pe mijloc dar ..."nu vă faceţi griji, stimaţi telespectatori, impactul e prevăzut pentru mâine dimineaţă până atunci noi vă urăm, noapte bună!" Noapte bună, hai? M-am visat călare pe satelit dînd din mâini ca o  disperată că nu ştiam unde să-l parchez. Sau poate nu era un vis căci astăzi dimineaţă de satelit nici urmă,  toţi ştiriştii se tot scărpinau în cap încurcaţi Toate ca toate numai s…

MesterIna

Se întâmplă să nu pleci nicăieri şi, de fapt, să fii foaaarte plecat… Uite-aşa, ca mine. Am zis, dom’le, întâi îmi pun toate lucrurile la punct, fac curat, scot, spăl şi după aia, mă aşez şi mai povestesc, una-alta, o minciună- două adevăruri, două adevăruri- altă minciună, dar ţi-ai găsit? Când m-am apucat părea să am spor şi bujori în obraji: o cameră, altă cameră... însă, după câteva zile, un sentiment de zădărnicie începu să se insinueze între mine şi obiectivul final. Ce curăţ ziua, se murdăreşte peste noapte, coşul de rufe pare un sac fără fund de unde izvorăsc  în ritm alert chiloţi şi şosete, şterg o amprentă ketchup-oasă de pe colţul televizorului, răsare un set întreg, nuanţa muştar de Tecuci, pe frigider.
Înţeleg, acum, după atâta timp, zbaterea suferindă a  meşterului Manole, chiar dacă tot îmi vine să-l întreb: "Da' cu Ana ce-ai avut, soro?".  Prăbuşirea actului creator în toate formele şi manifestările sale este nespus de dureroasă.
Astfel încât am vorbit …

Întâlniri matinale

Astăzi dimineaţa m-am întâlnit cu Isus.
 Era obosit.
 Mi-a povestit că, noaptea,  transformă vinul în apă, scoate peştele din năvoadele pescarilor şi arde lanurile de grâu.
 Şi-a spălat singur picioarele în fântână arteziană şi-a pus pantofii, apoi s-a întins pe bancă cu rucsacul sub cap.
A adormit zâmbind iar eu nu ştiam dacă e bine să-mi continui drumul spre muncă sau dacă, ar fi trebuit să mă opresc să-i acoper urechile. Zgomotul oraşului urma să se reverse.

 Ş-atunci, L-am auzit: "Dacă ţi-e grea crucea, las-o aici, o voi purta eu, tu încercă alta!"

Am încercat  cel puţin zece alte cruci, una era prea lată, alta prea înaltă, cele mai multe aveau cuie ascuţite care sfâşîiau carnea. L-am rugat, atunci: "Lasă-mă, te rog, să o iau înapoi pe cea cu numele meu, am înţeles, e singura pe care pot să o port."





"Bine", mi-a spus, continuând să zâmbească fără să deschidă ochii, e mai greu până înţelegi asta.

Am lăsat zgomotele oraşului să cadă încet, peste El.

In cautarea sufletului pereche

Încercând să ostoiască nemaipomenita îmbinare a  undelor electromagnetice,  freamătul mirobolant al particulelor de praf iscat la fiecare apropiere, două telefoane şi-au dat întâlnire...
Emoție, aventură.
Ea, un miniarc S, delicată, sofisticată, vibrează cu sunet pisicesc la fiecare două secunde, el, decis, puternic, elegant, un S3 cu îmbunătățiri la viteza de transfer a datelor, fluieră strengareste, atent să nu se suprapună peste torsul dumneaei.

Se privesc adânc în fotocamere  şi deja ştiu că orice convorbire va fi de o claritate excepțională chiar daca rezoluţiile diferă foarte mult, feeling-ul, e bun ştiut, armonizează.

Se fotografiază discret, fără blitz, poza ajunge în nanosecunde pe facebook, mult mai rapid el: "Mi-am găsit sufletul pereche", ea, rezervată, scrie doar :" O întâlnire neaşteptat de plăcută"


Prietenii vin,  pun "like"-ul împreună cu părerea, la pachet.
Ai ei o avertizează: "e un Casanova, fii atentă", ai lui mormăie în barb…

Duios, betoniera trecea...

Dom'le, vin curenții peste ăștia, ceva de n-ai văzut! 
Acum apare nenea de la meteo: păzea că trece africanul şi  vă-ntinde ca pe tăieței,  acu' zbiară că s-a schimbat calimera și niște curenți au încurcat  polul nord cu ecuatorul, tropicelele cu meridianele deci, evident, orice palton cu căptușeală ți-ar fi de folos.
Oricum, treaba nu e chiar uşurică aşa cum ar putea să pară.
De la 40 de grade, măsurați la umbra mărarului, la 16 grade, măsurate între clănţănitul dinţilor, totul într-o singură  noapte!
 O schimbare din asta trimite în tilt orice mecanism serios de reglare a temperaturii, cum al meu era deja niţel dereglat, vă daţi seama?
 E un fel de aruncare în cap de la etajul zece.
Cu repetiţie. Adică: te ridici, faci scările şi te arunci iar.
 Dimineaţa devreme,  dârdâi cu simţ de răspundere, la ora trei mă scurg pe trotuar ca o îngheţată uitată la soare. Sus, jos...cald, frig... dimineaţa îmi curg mucii, după-amiaza apele şiroaie.
Mah!
Oricum, în afară faptului că-s îng…

Engleza in italiana

Dacă tot e gonflabilă măcar să fie veri big, nu?

Trei vulturi mici

Omul când n-are ce face se duce pe internet, vâjjj încolo- vâjjj pe dincolo şi gata! îşi găseşte de-a treaaabă! Eu, executând  mişcările vâjâitoare de care vorbeam mai sus, m-am ales cu adresa unei camere video proţăpită în vârful unui cuib de vulturi pescari. La început am zis, neah! ce să fie şi asta, mai ales că atunci când am dat peste link era în cucurigul nopţii şi auzeam doar un fâş-fâş suspect de frunze, dimineaţa următoare mi-am adus aminte de poveste şi m-am pus să controlez dacă e adevărat şi avui norocul să nimeresc tocmai la ora mesei.  În cuib, mama vultur adusese un peşte mare, nu mă întrebați ce marcă, n-avea etichetă și eu fără etichetă nu deosebesc o balenă de o plătică, mai ales aşa, bucăţi fără cap şi fără coadă în cioc de vultur, şi pufanii în număr de trei încercau să înfulece cât mai repede şi cât mai mult.
Mă rog. Ideea e că acu' sunt tare ocupată. Dacă, iniţial voiam să-i transmit coanei mari, că ar trebui să le diversifice alimentaţia, mai o cireaşă, ma…

Macroul cu ochi inghetat

Rhaoul, vi-l mai amintiţi, nu-i aşa, dacă nu click aici, aici sau aici,  a adus la supermarketul lui, de 3 metri cubi pe doi metri pătraţi, macrou congelat.  E foarte adevărat că, aici, în Italia, macroul proaspăt creşte la orice colţ de stradă numai că nu ştiu alţii cum sunt dar mie,  burta albastră ca cerul fără nori a macroiului congelat a făcut să-mi tresalte nişte nostalgii înlăuntrul meu şi-am zis: - Băi, amico mio, eşti mare! Cum de te-ai gândit să aduci acest peşte frumuşel, dragă Rhaoul? - Questo peşte  per africani, a loro piace molto. Ba bene şi pentru tine?!? - Şi încă cum, Rhaoul, şi încă cum, mormăi în timp ce deja, mental, frec mujdeiul cu doar un strop de ulei, dietetic, cum ar veni. - Allora ba bene  şi... la romeni, moldavi şi... rusi? întreabă încearcând iar să tragă de graniţele rudeniei între popoare. - Nu, Rhaoul, nu, fără  ruşi, ţi-am mai spus. - Ba bene, rusi no, berişori, no... - Dă-mi, repede, şase macroi babani că până-i scot din gheaţă o să mi se p…

Marile (ne)schimbări

Sunt zile în care te-nvârţi ca un răţoi buimac, în jurul cozii, fără să reuşeşti să duci nimic la capăt şi zile în care te uiţi în oglindă şi zici:



" Asta-s eu! Şi sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa..."




Da, exact acele zile când hotărăşti că a sosit momentul să schimbi, să acţionezi, să treci de la vorbe la fapte, într-un cuvânt, să-ţi faci ordine-n viaţă ...






Un coach-life adică unu' care are toate răspunsuri la toate întrebările vieţii în buzunarul pantalonaşilor de tenis care se arcuiesc armonios pe dindosul forjat la sala de sport, zicea că trebuie să începi de jos, de foarte jos...


De aia, eu încep întotdeauna cu garajul!

Fereastra

În colţul terasei, un adolescent de vîrsta a treia înarmat c-o scobitoare, încearcă mărinimos să salveze de la un destin potenţial tragic, o măslină aruncată-n pahar.
De fapt, după cum  zâmbeşte scobitoarei  suntem îndreptăţiţi să credem că a salvat deja un pluton de măsline.

 Lângă el, o duduie rotunjoară nu se lasă mai prejos. Pe acelaşi front, pe acelaşi palier,  în luptele pentru reabilitarea măslinelor înecate nedrept în Aperol.
Din când în când, se privesc în ochi cu duioşie, îşi ating mâinile, îşi zâmbesc.  E foarte clar, între ei doi un fior îndrăgostit se perpeleşte, vai de arşiţa lui!
Vorbesc într-un fel de italiană despre una-alta, ea e bulgăroaică, el zice că e un neamţ văduv şi neconsolat, venit să se distreze la mare. 
 E o seară minunată, amândoi transpiră abundent, afară sunt 30 de grade măsuraţi la nivelul pietrei de asfalt cu piciorul încălţat în  şosete flauşate al domnului,  picior care cu eleganţă felină, abandonează, din când în când şlapul de cauciuc, căutând p…

Prietenia

Sunt sigur că nu-l cunoaşteţi pe Fănică al meu.
Mare om, dom’le, mare!
De pe vremea când jucam babaroaze în schimbul trei, mi-am dat seama că avea... aşa... un al cincilea simţ, cum se zice. Niciodată n-a reuşit nimeni să ne prindă. Nici n-atingea maistrul uşa atelierului că zarurile dispăreau sub limba lui Fănică.
Iute om, dom’le, iute!
Ne-am lăsat până la urmă, zarurile erau mai greu de găsit decât chiloţii tetra iar Fănică înghiţise paişpe. Începuse să respire din ce în ce mai econom, semn că între noi crescuse precum o buruiană otrăvitoare, umbra unei neînţelegeri. Cred că se simţea oarecum vinovat.
Simţit om, dom'le, simţit.
Acum turele de noapte deveniseră lungi şi plicticoase. Venea maistrul, ne găsea muncind. „Băăă, voi aţi rămas fără zaruri!” ...începuse lumea să râdă de noi.
Dar nu l-aş fi lăsat să se ducă la spital pentru asta. L-aş fi oprit, dă-le încolo de zaruri, noi să fim sănătoşi, măi Fane... Dar el, nu şi nu, s-a dus.
Corect om, dom’le, corect!
Dar şi eu sunt…

Balconul

Ea:  Ce, Dumnezeu, bolmojeşti acolo? Nu mai pot de somn! Vino odată!

El:  Vin acu’!

Ea: Vin acu’, vin acu’! Ce-ţi pasă? Te scoli mâine ca şomerul, când îţi tună! Da’ eu?

El: Uite acu’!

Ea: Ufff! Acu’ acu şi mai trece un secol...

El: Gata, am venit.

Ea: Gata, ce? Ai închis uşa?

El: Închis.

Ea: Cu yala?

El: Cu.

Ea: Ai pus şi lanţul?

El: Pus.

Ea: Geamul la bucătărie?

El: Închis.

Ea:Cu clenciul?

El: Cu.

Ea:Pe ăl de la baie?

El: Şi.

Ea: Te-ai suit, tu pe cadă...

El: Suit.

Ea: Televizorul?

El: Închis.

Ea: De la buton? Că ţi-e o leneee, dacă nu te-aş şti... Dacă ai plăti tu facturile nu ţi-ar mai fi, îţi zic eu.

El: Nu, nu.

Ea: Ce nu?

El: Nu mi-ar fi lene.

Ea: Păi da, asta poţi să o mai zici odată. Dar pâinea?

 El: Ce e cu pâinea?

Ea: Ai pus-o –n pungă?

El: Pus.

Ea: Ai închis punga la gură?

El: Închis.

Ea: Da’ fierul?

El: Fierul, ce?

Ea: L-ai scos din priză?

El: Păi ce, era băgat?

Ea: Pe mine mă întrebi? Du-te şi vezi!

El: Iaca, mă duc.

Ea: Vezi? Vezi că nu eşti atent? Dacă n-aş fi eu, ci…

Nedumeriri de criza

Mă tot întreb ce-o fi mai grav?
 Să-ţi scoţi gondolele la vânzare:



Sau câinii la cerşit:




Puiul fara pene si pestele cu paru-n vant

În timp ce eu făceam acrobaţii prin vaporaş să pot documenta în imagini cum se chinuie unii să-şi scoată peştii pe acoperiş:



... un cercetător viteaz  şi iscusit a inventat puiul fără pene.  Da-da! Arată aşa cum nu vă închipuiţi, adica e roşu vineţiu ş-aduce mai mult cu o găină pe care cineva a încercat să o omoare cu furculiţa.
Cercetătorul susţine că specia asta nouă de puinozaurus chelbos ar rezolva foametea în Africa cât şi criza mondială cu economiile uriaşe obţinute din săritul peste jumulit.
Mă întreb însă dacă are habar cât costă o cremă pentru protecţie solară cu maseur la pachet, altfel bietele lighioane o să cam sfârâie  pe păşunele africane.  Cu solniţa-n buzunar, am putea trece, de fapt, la următoarea etapă a bucătăriei fără foc, fără tigăi, fără nimic...  Doar noi, rânjind hulpav  la colţ de stradă, aşteptând puiul cel fără pene care se găteşte, singur, din mers...

Cetatenia italiana

Astăzi am depus, in sfârşit, actele în care cerem onest şi serios cetăţenia italiană. Am fi putut să o facem cu mult timp în urmă dar cum suntem doi lasă-mă să te las la patrăt am lungit-o până în zilele noastre, cum spuneam. 
Doamna care ne-a primit cererea, ne-a spus zâmbind că probabil o să ne mai auzim cam peste trei anişori, asta dacă suntem oarecum norocoşi, cred. Avem destui cunoscuţi care după trei ani au fost chemaţi să dea dări de seamă în privinţa ultimelor surse de venit că deh! poate între timp s-au mai împuţinat, au rămas fără slujbe şi-atunci… I-am zis că n-avem grabă că doar cetăţenia asta o luăm s-o punem la păstrare căci, aşa cum merg lucrurile pe aici, nici nu ştii când poate să folosească la o eventuală altă migrare. 
Aşteptăm deci veşti despre alte planete cu atmosferă care să ne asorteze.  Pământul a devenit prea mic şi prea gângav pentru noi care suntem atât de buni, de deştepţi şi educaţi. Vreau o planetă nou-nouţă, unde să-mi trimit jupânul la vânătoare de ro…

Ghita - spaima mucegaiului

Nu e adevărat că nu sunt urzici,  coada şoricelului sau sula calului pe aici p'în Italia…  Că doar asta ie floră spontană şi dacăie spontană creşte dă la ea putere, doamnă.  Ma, trebuie să te duci să le cauţ’ că toată lumea se uită-n sus, ma, eu  mă uit numa-n jos că mi-e frică dă căcaţii dă câne dă pă trotuare să nu calc în ei, ş-atuncea întâlneşti şi urzici şi  de alelalante, orice îţi trebă… ma, ascultaţi-mă pe mine ie pişate, vai de mama lor!  Ma oricum dacă te uiţi se găseşte dă toate… Soluţia asta care v-o pun în var ie moartea mucegaiului, doamnă, o să mă pomeniţi, uite, bă, Ghiţă avu dreptate... că mie nu-mi place să păcălesc dacă nu trebă ma dacă trebă nu mă-ntrece nimeni. Că mucegaiul e tot  o plantă ma ciupercă cum ar veni şî scoate mai mulţi pui miticuţi aşe şi tu deschiz’ uşa, uşa dă curent cu geamul şi gata! atât ţ-a fost că a şi zburat ăi miticuţi peste tot, om te-a făcut, că nu mai crapă! Ma n-aveţi grijă cu soluţia asta vă scot flora d’în casă pă veci! Ete, puteţ…

Ziua intai- săpunuri naturale

Ok.
Acum că soră-mea s-a apucat de făcut  săpunuri, şampoane, creme toate super-naturale, ia priviţi şi vă minunaţi: săpunuri naturale,( mie, habar n-am de ce, îmi fac poftă de mâncare, mai ales ălea cu cafea au parfum de tiramisu iar despre inimioarele astea ce să mai povestim ca-mi lasa gura-apă mai ales că eu anu’ ăst nici n-am mâncat căpşuni pe săturate că au fost foarte scumpe şi semănau la gust cu ciupercile), deci e ocupată surioara mea, maică-mea are şi mai multe belele pe cap, singurii care au mai aterizat pe blogul meu erau cei  care căutau “povestiri erotice” şi nimereau sărăcuţii în lanul cu lobodă deci, mai pe scurt-scurt, cred că am cam rămas cu un singur cititor care coincide sau seamănă, nu m-am dumirit încă, periculos de mult cu singurul autor al blogului, adică eu.
Şi asta, nu e nici pe departe o tragedie căci aşa cum spune un suflet tare drag mie, lucrurile şi-au văzut de mersul lor firesc şi după ce Ştefan cel Mare a dat ortul popii în cazul apariţiilor şi dispari…

Pentru trei boabe de mustar...

Dup-o acurată expertiză Pricepând că-n ţară e o gravă criză Pescăruşa Cara Nicoletta A decis să-şi vândă bicicleta Nu îi fu prea greu deja se ştie Printre zburătoare, Bicicletele au foarte mare căutare
Ce-o să faci acum cu banii, Nicoletto? O întrebă din vârf de par hulub Alberto Știi, am absolvit magna cum laude Facultatea de finanţe Per Pennate Pentru câteva bobiţe de muştar Pot să-ți dau Sfaturi în domeniul financiar
Ah, eu nu știam că-ţi trebuie vreo şcoală Să stai aşa, cu-aripile-n poală Cam umblă vorba la San Marco-n piaţă C-ai fi rămas cu penele din faţă. ŞI că soţia dumneata huluba Gina Te-a alungat Prinzându-te la flirt cu Colombina.
Mult prea stimată Cara Nicoletta E inutil să argumentez cu verigheta E de bonton în cupluri cu prestanţă Să nu discuţi scăpări de circumstanţă Huluba Gina ştie că-s poet, că-s voiajor un trubadur contabil Dar cu-n trecut impermeabil.
Nu poate să mă-nfoaie nicio grijă, asta-i clar Nici dacă ai fi frumos, deştept, milionar Dar de-ai în guşă pentru mine un pont Spune-l ra…

Orgolii mici de primavara

Bla-bla!
Aceleaşi tâmpenii: plouă, e frig, vezi Doamne, nu poţi scoate niciun câine afară... vorbărie, pretexte... toate numai pentru că nu vor ei să iasă afară, ehei, când eram tânăr ce mai puneam botu'...



A! Nu! Nuuuu... orice numai bluza asta de treining caraghioasă, nuuuu...




Ah, nu mă gândeam că vor recurge la o lovitură aşa de joasă! Cum naiba să mai ţii coada pe  sus îmbrăcat în treining? Nişte pantofi de lac şi-un pampon pe şale, asta-i tot ce-mi mai lipseşte!





Sincer, sunt foarte dezamăgit!


Să ies, să nu ies?

Hmmm... nu prea cred că am de ales, voi  ieşi îmbrăcat aşa, ca un neica nime', dar... ha!... va fi  vai, vai şi văleu de karma voastră!

Ale cui gripele?

De câteva zile simt în ceafă o respiratie fierbinte. De câteva zile pași furişati îmi însoţesc orice mișcare. Ce mă fac, mă întrebam, află jupânul de admiratorii mei secreţi. Ce admiratori ai? Nu știu,  jupâne că de aia- s secreti, să nu-i ştie nimeni, dacă ar fi nu s-ar povesti. Măi...  şi-o dată m-am întors pe loc, curajoasă, să-mi privesc urmăritorul în ochi, precum procuratura în conjuctivita lui Berlusconi și ce să vezi? Lălâie, deşirată, mucoasă, băloasă , o gripă trecută prin mii de alte nasuri, expulzată din mii de alte laringe, scuipată pe toate străzile lumii. Mă simt atât de singură, face Gripa spre mine cu ochi de căţel abandonat.
 Imunitatea mea percepând atâta tristeţe  şi-a dat chiloţii jos fără să crâcnească. Păi de ce nu spui așa, măi Gripo , mă prefac eu mărinimoasă, că deh! cu chiloţii aşa pe vine, ce să mai zic? Am întins și celălalt obraz, ne-am pupat, după care, braţ la braţ, am plecat spre doctor să-i fac cunoştinţă cu alte gripe că nu se ş…

O joie

Şi-o joie
dodoloaţă,
nătăfleaţă precum un Buddha meditând într-o ciupercă...

Uite-o miercuri...

Miercurea mironosiţă vrând să placă tuturor flutură a sa rochiţă bâţâie dintr-un picior bietul Soare fâstâcit şi ruşinat se apleacă s-o privească pe bondoacă et voila! s-a combinat.
eh, ce vervă, ce vâltoare toţi profită-n graba mare
fiecare scoate-n soare tot ce are: bube, dosuri, mucegaiuri pălării, ciupercării









două ciufuri de răchită se expun fără pudoare pretinzând că vor să prindă
fără cremă protectoare bronz de mare



In jurul cozii

Mă-ntreb: de la o luni ceţoasă ce-ar putea să-nveţe o(un) marţi cu identitate sexuală orşicât dubioasă? Poate, câteva şugubelnicii: despre cum se agaţă potcoave de cai zurlii pe boturile maşinilor mai puţin fistichii

sau cum poţi face doi copaci cu prestanţă să înţeleagă că, în ultimă instanţă, sensul giratoriu nu e doar un semn de circulaţie ci, cu doar un strop de imaginaţie poate deveni o adevărată filozofie de viaţă...



Revelion-revelion

Italienii, în privinţa revelioanelor sunt de-a dreptul pur şi simplu.
( Auch! Ce boală îmi creşte oare că am început să amestec literele între ele de parcă brusc am învăţat o limbă nouă???)
Pe cincizeci de posturi dau filme cu desene animate, pe cinci, filme de-alea de stuchit în sân cu ucigă-l toaca iar  alelalte două canale rămase, posturi concurente, dealtfel,  schimbă soliştii între ei.
Un fel de reciclare festivă cu miros de naftalină. Ăia de la Ricchi e Poveri aveau perucile strâmbe şi limba de-un cot de atâta foială. Te joci cu criza, dom'le?
Un comic rotunjor înconjurat de Crăciuniţe crăcinite- tanga minuscule şi  silicoane cât roată carului a dansat de ţîşpe ori gangnam style în italian style, doi în unu, cum ar veni, aşa că până la urmă am ciocnit cu Balto că era tare simpatic şi nici nu consuma alcool.
Una peste alta mult mai bine decât la români unde, anul trecut, pe canalul unu' era Guţă, pe doi, Puţă iar pe celelate zece, diverse combinaţii de GuţăPuţăLuţăŢuţă&am…