27 mai 2016

Toamna, iesi afara din primavara asta!





Am semănat panseluţe şi au ieşit  multe ciuperci marca pălăria șarpelui,  colecția de toamnă.  Când am cerut explicaţii mi s-a răspuns, pe un ton strident, că în urma unor revendicări sindicale panseluţele au  obţinut dreptul la protecţie împotriva irigaţiilor în exces.

Deci, dragă toamnă,  poți să ieși un pic afară din primăvară asta?






@@@


Când am fost lăsată la vatră din funcția de spiriduș nălucuș am fost tare supărată. Pentru că,  uite,  fără  bagheta magică nu-mi mai reușesc  nici lamulțiani-ul peltic,  nici scăpărările prin rotire, nu-mi mai iese nimic. Decât poate un plic... pardon, pic. Scuzaţi, sunt obosită. De aia, zic.
Cine să aibă nevoie de un spiriduş obosit? Toată lumea se aşteaptă ca spiriduşii să spiriduşească câte ceva nu să adormă pe ei lângă uşorul uşii. Ce de şşşşşş-uri! Noroc că nu trebuie să citesc fraza de mai sus...

05 mai 2016

Boicotez, boicotăm

Boicotez de una singură şi nu prea, pentru că şi Von Pluşul e de acord că nenea ăla merită o lecţie. 
Să vă explic. 

De când ne-am îngrăşat(eu puţin, pe la cusături vreo 6 kile, Von Pluş numai vreo două dar  toate pe şale) ni s-au prescris plimbări tot mai lungi şi dese, aşa că, în cea mai mare parte a timpului verificăm agale şi insistent frunza, iarba dar mai ales copacii de pe teritoriul orăşelului în care locuiesc.

Nimic nu mişcă fără ca noi să ştim deja că o să mişte, nimic nu se vântură fără ca noi să băgăm de seamă. 
Mă rog, fiecare pe banda lui de înălţime, Von Pluşul cu condicuţa lui, eu cu a mea. 
Zi minunată, însorită, păsărele, eu cu evidenţa copacilor înfloriţi, Luş  măsoară gradul de umiditate la nivelul tulpinii, când  ochiul meu stâng  dă alarma: magazin nou la orizont! 

Arunc repede ochiul în misiune de recunoaştere între rafturi şi ce să vezi, câteva cutii din Ursus-ul carpatin îşi împart spaţiul, galant, cu câteva Timişorene. Mai fac o ocheadă rotată din stând pe loc şi dibuiesc si pieliţa roşie a parizerului din galantar, hait! s-a deschis un magazin cu produse româneşti la Marghera şi eu nu ştiu?!?

- Bună ziua, îl atac frontal pe proprietarul care dă cu mătura pe trotuar. E un magazin românesc?
- Da, zice dumnealui, oarecum indecis între româneşte şi ruseşte.
- Ah, ce chestie, ati deschis de mult timp? umilită oarecum de aşa o scăpare.
- Nu, de vreo două săptămâni. Credeam că sunteţi italiancă.
- De ce, fac curioasă să aflu ce l-o fi băgat în confuzie.
- De la câine, face arătând cu degetul dispreţuitor pe Von Pluş.
N-am timp să-i răspund corespunzător pentru că puştoaica de vreo şase anişori a domnului ţîşneşte râzând din magazin spre Von Pluş cu intenţia clară de a-l mângâia.
Urletul dumnealuiului tată a îngheţat pentru câteva secunde toţi trecătorii în mişcare iar pe mine m-a făcut să regret că Bravenet-ul Norvegiei nu are braţe lungi să ajungă până aici:
- Nu, n-ai voie, mişcă înăuntru imediat!
Fetiţa, cu buza de jos tremurândă, l-a privit pentru câteva secunde, după care a dispărut ca o umbră, în spatele rafturilor.
- De ce nu o lăsaţi să îl mângâie puţin, garantez eu pentru el, e foarte blând şi îi plac copiii.
- Nu e permis şi-atât, îmi spune cu inflexiuni hitleriste în glas. Vreţi să intraţi, mă întreabă apoi, îndulcind tonul, aproape instantaneu
- Ah, nu e permis şi atât, îi răspund pe aceeaşi frecvenţă de sunet, câinele meu tocmai mi-a explicat că prostia e contagioasă.
Deci, aşa cum povesteam, la Marghera nu e niciun magazin cu produse româneşti