12 decembrie 2015

Despre drujbe si alti fluturasi


6 decembrie


M-am trezit într-un zgomot infernal: brrr- brrr, vrum-vrum, poc-poc! Vai, îmi zic, să ştii că anul ăsta Moş Nicolae a venit pe motocicletă! 
Sar iute din pat, pregătită să flutur din cămăşuţă, pardon, din perdeluţă când- colo... ce să vezi?
Nicio motocicletă! Jupânul stă în faţa garajului şi se joacă cu drujba. Brrr- brrr, vrum-vrum, poc-poc!
Muah! Mai bine mă duc să-mi controlez cizmuliţele. Sper ca, în sfârşit, Moşul să-mi fi adus un pistol. Cu bile mari. Cu cât mai mari, cu atât mai bine.

Dezamăgirea zilei: N-a venit Moşul.


7 decembrie

Aceeaşi poveste: dimineaţă,cămăşuţa, perdeluţa brrr-brrr, vrum- vrum, poc-poc! Pistol n-am primit aşa că nu ştiu cum să-l dezbăr pe jupân de drujbă.
Când s-a terminat benzina, ne-am dus la un târguşor de Crăciun din vecinătate. Acolo, un fel de expoziţie de tractoare de epocă şi-o batoză de prin 1900 toamna.




 Erau atât de lustruite că  păreau abia scoase din fabrică.
 Proprietarii, ţanţoşi printre păcăneli şi norişorii de fum, avea foarte multe în comun cu jupânul când turează drujba în faţa garajului. 

Decizia zilei: Am să caut un târg de drujbe şi-l abandonez acolo.

8 decembrie

O bucată din orchestra teatrului veneţian Fenice împreună cu un cor de copii  au organizat un mic spectacol în Piazza Ferretto. 
Vocile gingaşe, clinchetul clopoţeilor şi frumuseţea muzicii mi-au încălzit ziua.
Culmea şi dirijorul avea foarte multe în comun cu jupânul şi proprietarii de tractoare. Priviţi-l!



Pe neaşteptate ziua ne-a dăruit tuturor un altfel de spectacol: un fluture minunat colorat a început să zburde pe căciuliţele crăciuneşti ale copiilor. 
Tresărind de încântare, orchestră şi public au început să-l aplaude!

Dulcegăria zilei: Sunt fericită să trăiesc într-un oraş unde oamenii sunt în stare să se bucure de bătaia din aripă a unui fluturaş ameţit de soare şi culori.


9 decembrie

M-a ajuns paradontoza din urmă, aşa că m-am dus la dentist. Doctoriţa e moldoveancă.
Centrala termică turează mai ceva ca drujba jupânului, sun la asistenţă, îmi răspunde un tip care se numeşte Catalin. 
Român deci şi el. 
Administratorul blocului trimite maşina de vidanjat. Jupânul deschide poarta, dă mâna cu şoferul după care îmi spune bucuros:
- Ina, uite, băiatul e moldovean de-al nostru, Ion!
- Bună ziua, nea Ioane!
- Bună ziua, doamnă! De-acu' când sunaţi după vidanjă să spuneţi administratorului: “Mandate straniero!” că italienii nu vă fac treabă bună îs hoţi, ia uitaţi, canalele se vede că n-o fost spălate data trecută.
- Mulţumim, nea Ioane, aşa am să fac! 

Deducţia zilei: Avansăm încet dar sigur, ţineţi apoape fraţi români de dincolo şi de dincoace de Prut, evacuarea italienilor e aproape.


10 decembrie

Astăzi am cumpărat casă(o terminăm de plătit peste 11 ani), pâine coaptă la vatră(pe aia am plătit-o pe loc) şi ne-am certat cu o rroamă care ne-a aruncat în faţă că suntem nişte zgârâie- brânză, că mai degrabă o cred italienii decât ăştia ai noştri, că  ea are de hrănit 5 copii.
Când a început să strige "San dilo, san dilo", jupânul a dat să fugă după ea dar eu i-am pus piedică, mi-a fost frică să nu-l bage în sac şi să dispară cu el, cine mai plăteşte casa?

Adăugire la deducţia de ieri: Şi rroamă e româncă, deci, rămâne cum am stabilit.

11 decembrie
Astăzi am realizat că am cumpărat casă şi ne-am bucurat. Eu m-am dus la coafor, jupânul a început să scurme prin grădină să găsească cuibul şobolanilor care pare-se e cuprins în pachetul “Casa”.
Am cumpărat un tortuleţ pentru a sărbători evenimentul numai că nu reuşim să ne nimerim toţi patru să suflăm în lumânare.
Jupânul lăcrimează abundent când trece pe lângă frigider şi de poftă îi vin o mulţime de idei. 
Cică dacă suflăm noi doi în lumânare, tăiem tortul, mâncăm până ne săturăm, apoi când vine Alex, punem lumânarea suflăm, mâncăm iar până ne săturăm, pe urmă îl aşteptăm pe Rareş, punem aceeaşi lumânare, suflăm, mâncăm iar până ne săturăm, rezultatul final ar fi acelaşi.
I-am zis că matematic vorbind asta ar însemna că noi doi am  mânca de trei ori din tort şi băieţii doar o dată dar el susţine că e dreptul celui care trece mai des pe lângă uşa frigiderului. Luş von Pluş e de acord cu el, eu rezist eroic.

Soluţia zilei: Ia, să ascund  eu lumânarea!

2 comentarii :

  1. mi-a placut partea cu "sunt fericită să trăiesc într-un oraş unde oamenii sunt în stare să se bucure de bătaia din aripă a unui fluturaş";
    sunt in cautarea unui oras nou! clar!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca e ajuns sa-ti doresti, mosu! La mine a functionat! :)

      Ștergere