23 septembrie 2015

Karma, zenul şi toporul


Am descoperit blogul unui tip super meseriaş. Omul ăsta ştie tot despre tot! 
Despre viaţă, despre natură, despre cum să dormi, despre cum să mănânci, despre cum şi când e bine să te speli pe spate, mă rog, tot.
Citindu-l am aflat că viaţa mea era mizeră nu eram fericit şi că o piedică importantă în calea împlinirii mele ca fiinţă spirituală era chiar serviciul meu.
Cine eram eu? Şeful unui departament de statistică, un şoarece de birou care privea apusurile  de după mormane de dosare. 

“Acţionează, ăsta e cuvântul de ordine în drumul spre fericire!” aşa se intitula articolul care mi-a schimbat viaţa.
Aşa am şi făcut, am acţionat, numai că drumul ăsta, vă avertizez,  e al naibii de lung.


Imediat după ce mi-am dat demisia de la birou m-a părăsit şi nevasta dar  tipul meseriaş care între timp mi-a devenit life-coach( l-am prins la ofertă, cu doar 9,99 de euro pe lună), m-a îmbărbătat să merg mai departe. 

 Mi-a explicat că aşa funcţionează: dacă-ţi iese  nevasta  pe uşă, intră sufletul pereche pe geam. 
Cică, totul e să rămâi deschis. 
Deh! Două luni cu geamurile lăbărţate nu-i de colo dar important e să fii consecvent. 
Ori eu consecvent am fost întotdeauna. Şi la bune şi la  mai puţin bune, să nu spun rele, cuvintele cu sens negativ nu trebuie folosite. 
Atrag  vibraţii aşijderea. Strică echilibrul dintre chinezii ăia doi, Yin şi Yang... 
Mdeh! Nu ştiu cum s-au băgat chinezii şi-n domeniul ăsta dar din ce-am citit, nu e bine să te superi cu lumea. 
Nu dă bine la karmă. 
Să mă reîncarnez într-un chinez mic şi-ncruntat sună de două ori mai rău decât să mă trezesc din nou la maternitatea din Dăbuleni.

Aşa. Să vedem mai departe: “Urmează-ţi visul! Ieşi din stereotipe, lasă relaţiile fără strălucire, situaţiile călduţe...”  
Cu siguranţă pe asta am rezolvat-o, nu mai am nimic călduţ pe o rază de-un kilometru. Ieri mi-a plecat şi pisica.
Cred că s-o fi dus şi ea să-şi caute fericirea. Care să fi fost visul pisicii mele?  Nu i-a lipsit nimic niciodată. 
 E drept că nici mie, până acum câteva luni.
Acum,  fără serviciu, fără nevastă şi cu geamurile vraişte în mijlocul iernii nu pot spune că mă simt fericit dar lucrurile se vor schimba, băiatul ăsta ştie ce spune.  
 “Totul e să fii zen, să te simţi zen, să te comporţi zen.”
 La naiba, exact aşa mă simt, de la zen absolut spre nervos, simţământ destul de ambiguu aţi putea obiecta dar life-coach-ul meu zice că e ok şi cu faptul că ceilalţi ar putea crede că am înnebunit. E doar părerea lor şi nu mă priveşte, important e doar ce cred eu despre mine.
Deh! Dacă mă uit în oglindă, cu cercănele astea, nebărbierit până şi eu aş putea să cred cine ştie ce bazaconie depre mine. 
Mai ales că atunci când ies din zen îmi vine să pun mâna  pe topor şi când pun mâna pe topor intru iar în zen, un fel de cerc vicios în centrul căruia stă, precum Fantoma Crăciunului trecut, life-coach-ul Gică, băiatul meseriaş care mi-a schimbat viaţa. 
O fi vreo chestie freudiană oricum nu pot să-l întreb, în ultimul timp îl văd cam palid, mi-a zis că are ceva probleme cu soţul unei tipe pe care a ajutat-o să plece în căutarea fericirii exact aşa cum a făcut şi cu mine. 
“Gică, acţionează! Ai încredere în potenţialul tău infinit, întoarce-i chakrele pe dos, mama lui de borfaş nealiniat la Abundenţa Supremă”, i-am zis instinctiv, devenind, fără să-mi dau seama, life-coach de life-coach.
M-a privit surprins dar în acelaşi timp speriat ieşind pe uşă, în mare grabă.
 Cred ca coachingul ăsta se ia prin atingere.
 Mă simt teribil de înţelept şi creator, puternic... intru şi ies din zen cu sau fără topor, cred că sunt la un pas de fericire...
 O să închid geamurile şi-o să deschid uşa, în fond, sufletul pereche se poate strecura şi pe sub vizorul lui tanti Cateluţa.



Textul incearca sa spuna povestea di spatele imaginii, experiment propus de oamenii frumosi de pe Scrieri blitz, unde vă invit să intraţi,  să vedeţi câte poveşti diferite se ascund în spatele unei singure fotografii.


2 comentarii :

  1. desi carcotasii ar putea sa murmure mie abordarea omului mi se pare absolut corecta; importanta e abordarea, trebuie sa fie profesionista, cu tupeu, cu incredere, cu nonsalanta as putea spune; rezultatele nu sunt foarte importante si nu sunt intotdeauna concludente caci intervin o mie si una de factori; daca stai sa te gandesti si la meteo sansele de reusita sunt 50-50, ce sa mai zic la oamenii astia care se ocupa de karme, zenuri si chakrale, care vorba aia nu-s de ici de colo…
    desi si eu sunt pentru: tot inainte!

    RăspundețiȘtergere