26 mai 2015

Pescuim, Măria Ta

De când cu modernizarea şi tehnologizarea asta, bărbaţilor nu prea le-au mai rămas multe îndeletniciri prin care să-şi testeze sau dezvolte abilităţile în domenii de mare răspândire odată, cum ar fi păstoritul, vânătoritul sau pescu(r)itul.
Dar de ce să generalizez eu să zică lumea, că dau cu arcanul în bărbaţii omenirii şi să nu vorbesc despre jupânul meu pentru care, cel mai periculos sport e vânătoarea  telecomenzilor din stând de voie pe burtă.
Asta până alaltăieri când instinctul ancestral a sunat din corn de bour moldovean pe dinăuntrul lui.
Acelaşi sunet din corn de Bos primigenius sau bouşor primordial în traducere moldovenească a avut ecou şi în alţii, prieteni de-ai jupânului cu aceeaşi zi liberă, caracteristică esenţială pentru formarea cetelor bărbăteşti, aşa că s-a hotărât  mersul la pescuit.
Eh, aţi putea spune şi ce e aşa  mare brânză în chestiunea aceasta? Păi, să vă explic!
Jupânul se pregăteşte pentru momentul ăsta de ani buni. În garaj, agăţate indecent plâng amar câteva undiţe super tehnologice, o pereche de cizme lungi în care jupânul ar încapea până la gât dacă ar reuşi să le facă să treacă de burtă, cârlige, mulinete, mincioguri, coşuri,  năzdrăvănii, toate cu eticheta încă neîntinată.
Şi totuşi e neliniştit, ziua de pescuit ar putea fi tulburată de vreo scăpare, vreun detaliu neluat în calcul:
- Mă duc să mă pregătesc, îmi spune cu vocea de elev înaintea examenului de bacalaureat.
- Linişteşte-te, mai pregătit de atât nu poţi să fii, totul va fi perfect, încerc să-i fac consiliere psihologică pre-pescu(r)it.
- Mă duc la Decathlon să iau momeală.
- De ce? Au emigrat râmele din grădină?
- Nu ştiu dar nici nu mă interesează, mie îmi trebuie momeală pentru răpitori.
- Păi ce, soro, te duci să pescuieşti în Atlanticul de Nord?
- Nuuu... dar crapul... crapul ăla cu mujdei, da, Cyprinus carpio, familia Cyprinidae e un ditamai răpitorul, nu ştiu dacă ştiai.
- Măi, unde s-a ajuns! Pescarul fără wikipedia e ca peştele fără branhii. Bine, jupâne du-te şi cumpără-ţi zdrăngănele, doar pân-o să ai timp pentru următoarea partidă de pescuit or să facă ăştia vreo aplicaţie  să poţi să pescuieşti cu Ipad-ul pe noptieră, ce mama mă-sii!
- Zici? Ar fi şi mai economic!
- Zic- zic! Ai puţintică răbdare, acu-s ocupaţi cu fertilizarea fără fir dar imediat după asta...
Şi pleacă jupânul meu pe la cinci şi se întoarce la nouă.
- Ce-au făcut, măi, ăştia de la Decathlon, te-au pus să le prinzi muşte pentru raionul cu paianjeni de contrabandă în schimbul râmelor de firmă?
- Da’ ce, crezi că e aşa simplu să alegi? Până am găsit , până m-am hotărăt de culoare... după aia am trecut să iau cărbuni şi nişte pulpe...
- Pulpe? Pulpe de pui, adică?
- Păi doar nu de broască!
- De ce nu, ar fi mai în ton cu activitatea. Nu era vorba că la pescuit se găteşte ce se prinde? Cred că e un fel de cod al pescarilor! Aşa se face, caută pe wikipedia dacă nu mă crezi!
- Vasile a zis că de câte ori face grătar prinde o mulţime de peşte, când nu face, nu prinde nimic, aşa că ce rost are să riscăm?
- Corect! Ai luat şi bere?
- Normal, era la ofertă cu-n tricou, şapcă şi aripioare de alea picante!
- Jupâne, ţie ţi-e deja foame! Domnul să-ţi călăuzească paşii de la baltă spre peştera în care te vom aştepta cuminţi, mergi şi adu peşte familiei tale!
Când s-a întors jupânul acasă ostenit, târâind spăşit cizmele cu eticheta neatinsă i-am făcut repede o poză pentru arhiva cu evenimente deosebite a familiei.



Nu m-am lăsat demoralizată de raportul dintre numărul de peşti(trei) şi numărul de membri ai familiei(patru), mai ales că din mărturisirile înceţoşate a jupânului a reieşit că doi peşti, proveneau din donaţiile binevoitoare ale membrilor cetei bărbăteşti.
Gestul lor m-a impresionat până la lacrimi:
- Şi cum, jupâne, ţi-au dat ţie toţi peştii şi ei au plecat, aşa, cu mâinile goale? Nu i-aş fi crezut capabili de gesturi atât de mărinimoase, trebuie să recunosc.
- Păi, na, la Vasile sunt şapte în casă, la Daniel e şi soacră-sa deci sunt cinci, Marian n-a terminat să-i numere că o apucaseră pe nevastă-sa durerile şi-a plecat, la noi dădea cel mai puţin după virgulă aşa că s-a hotărât să-i iau eu.
- Bravo, noroc că nu l-ai pus şi pe Von Pluş la socoteală că ieşeam la egalitate cu Daniel şi ne sufla peştii.
- Ai văzut ce isteţ sunt? Dar vorbeşte mai încet să nu ne audă, că după aia iar începe să latre la lună şi trebuie să-l ducem la psiholog.
- Ia, cât mă duc să-l frec pe spate să-l consolez şi să-i ridic moralul crăcănatului, tu curăţă peştii şi bagă-i repede în cuptor!
- Păi tot eu?
- Sigur că da! E scris tot în codul pescarilor, controlează pe wikipedia dacă nu mă crezi!

8 comentarii :

  1. recunosc ca din toata afacerea asta cel mai mult si mai mult m-a impresionat sotia jupanaului; cata rabdare! cat calm! cat optimism ! cata solicitudine! cata empatie vizavi de mustatile de gene primare ce se zvarcole ca ramele in maruntaiele barbatesti....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In sfarsit cineva care descopera,si evidentiaza, in sfarsit, rolul personajului principal dar mai mereu, subinteles... eh, mosule, ce vrei, cu modestia care ma caracterizeaza ma introduc si eu atat cat pot, pe unde pot. Dar zi, reiese ca-s si frumoasa? :))

      Ștergere
    2. Absolut! Zambetul ala dulce de la “De ce? Au emigrat râmele din grădină?”, piciorul fin pus elegant in prag la “Domnul să-ţi călăuzească paşii de la baltă spre peştera în care te vom aştepta cuminţi, mergi şi adu peşte familiei tale!” dar mai ales mar-inimia din “Ia, cât mă duc să-l frec pe spate să-l consolez şi să-i ridic moralul crăcănatului, tu curăţă peştii şi bagă-i repede în cuptor!” dovedesc o frumusete remarcabila…

      Ștergere
    3. Ah! Daca reiese prin transparenta ca e remarcabila, atunci e perfect, sunt in al noulea cer, o sa cobor, poate, la urmatoarea isprava :))

      Ștergere
  2. apropo de subiect:
    www.youtube.com/watch?v=5LH71UZGjuM

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-ai facut sa ma uit a nu stiu cata oara, din nou, la film, ca cine se satura doar c-o bucatica? :)

      Ștergere
  3. la noi la balauri lucrurile evolueaza mult mai prozaic.
    el zice: ma duc la pescuit.
    distinsa lui nefasta (adica eu) nu intreaba: cu cine, cu ce, pe unde, de ce?
    doar cere confirmarea: pe seara te intorci?
    da, raspunde el frematand de nerabdare, in timp ce-si inventariaza emotionat jucarelele adecvate.
    deci ramane cum ne-am inteles, insista distinsa nefasta.
    bineinteles, raspunde el jignit.
    adica ne stim de-o viata, cum mai si intrebi asa ceva?
    stabilit inseamna sa se intoarca in barlogul de balauri fara vreo urma de peste. poze cu peste e voie, dar in carne, oase si solzi e strict interzis.
    pentru ca balaurilor, in corpore, nu le place sa curete peste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se pare absolut normal ca in barlogul balaurilor lucrurile sa fie mai clare si mai concise, altfel totul ar deveni mult mai complicat! :)

      Ștergere