Hobbitul de piata

- Vezi, ţi-am spus doar să nu mai umbli la drăcovenia aia până nu-ţi repară Rufo ochelarii, uite, unde-am ajuns. Locul ăsta nu seamăna în niciun fel cu târgul din Poiana Soarelui, o să trebuiască să roadem iar scoarţă de stejar până la următorul salt.
- Nu m-aş încumeta, stejarii au un miros ciudat, am observat că hobbiţii de aici ţin după ei, alţi hobbiţi mai mici legati cu aţă care ridică piciorul în apropierea copacilor, poate că mirosul e legat de obiceiul ăsta.
- Or fi nişte hobbiţi luaţi ostatici şi folosiţi la grădinărit, cine ştie cu ce rasă barbară avem de-a face, mai bine ai mai încerca să faci ceva cu busola aia înainte să ne confunde cu nişte cârtiţe şi să ne pună la săpat şanţuri de apărare cum ni s-a întâmplat în HobOltenia, cu puţin timp în urmă.
- Ei , n-a fost chiar atât de rău, prazul era mult mai fraged şi mai gustos decât coaja de stejar, asta fără să amintim de licoarea de prună din şopronul lui nea Baron.
- Ah, ia uite-te dincolo de drum sunt doi hobOlteni arşi de soare care fac gălăgie precum Gundabaldo când termină de potcovit caii, crezi că ai putea să faci rost de nişte foale ca alea?
- Păi, aş putea dacă recunoşti ca sunt foarte priceput la umblat cu Busola Miracolelor Care Se Întâmplă Mereu. Recunoşti?
- Recunosc, recunosc, poţi să te grăbeşti puţin? Nasul meu îmi spune că hobbiţoaica rotofeie care se uită aşa de lung la noi are neaparat nevoie de-un miracol.
- Primul care are nevoie de un miracol eşti chiar tu! Ce te face să crezi că o să ştii ce să faci cu foalele alea. Dar, hai o să încerc, ca de obicei să mă întrec pe mine însumi şi o să fac mai multe miracole dintr-o lovitură: hodoron! bong! trosc!


Hobbiţi spiriduşiţi
- Auch! Ar trebui să mai lucrezi la aterizare, nu e mereu plăcut să primeşti lucruri în cap, dacă ar fi trebuit să faci să apară un dinozaur?
-Aş fi refuzat, evident. Mi-e de ajuns unul. Taci şi cântă! Să-i dăruim hobbiţoaicei miracolul de care are nevoie!









Adaugire cu hobOlteni

HobOlteni de Romania




Comentarii

  1. pai se compara hobbitanii astia cu aia de pe la noi, chiar si de prin HobOltenia?! cel mai important e sa furi privirile, sa agati trecatorul! prezenta scenica e totul...
    iar daca mai ai si clop cu tugui.....

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, mosule, eu m-am indragostit iremediabil de hobbitul cu acordeon. Nu stiu daca ai observat cum se misca in timp ce canta! Si ce privire, ah, ce privire! Au aparut de niciunde si au disparut la fel, daca nu i-as fi inregistrat n-as fi crezut nici eu ca i-am intalnit de-adevaratelea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah, am gasit si poza cu HobOlteni, o adaug la text sa nu fiu acuzata de discriminare :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină