03 septembrie 2014

Atingeri de suflet

Ştiu că sunt multe argumente contra privind mediul virtual şi amiciţiile legate pintre biţi tremurători şi picşeli înşelători numai că mie mi s-au întâmplat numai confirmări minunate.
Cu Blo a fost dragoste la prima citire.
Mi-au fost de-ajuns câteva rânduri să înţeleg că sufletele noastre bat din aripioare pe vibraţii apropiate.
Întâi am admirat-o, apoi, am invidiat-o pentru curajul de a-şi scoate rănile la soare, apoi m-am îndrăgostit iremediabil de ea.
De la citit la pipăit şi îmbrăţişat n-au mai rămas decât câţiva kilometri pe care i-a parcurs mai mult Blo cu "broscuţa" ei albastră, trecută bine de vârsta pensionării. Acolo unde mie nu mi-ar fi intrat decât jumate de posterior şi ăla sprijinit de portieră ea  a reuşit să bage şi să pară că stau confortabil doi copii şi toate hangaralele aferente incluzând aici oliţe, păturici şi  iepuraşi de pluş cu urechi zdrenţuite.
A durat niţel până să ajungă în Veneţia din Germania pentru că navigatorul, acest component masculin duşmănos din maşina oricărei femei, a decis că ar putea să-i placă să facă din mână căprioarelor negre din Dolomiţi, drept pentru care a cocoţat-o pe drumeaguri pe unde doar motocicliştii se mai incumetă.
Când, în sfârşit, ne-au trecut pragul casei au adus cu ei printre bagaje o mulţime de zâmbete, sclipiri ghiduşe în colţuri de ochi şi atâta frumuseţe !
Von Pluş a cedat rapid în faţa Dorei cea cu ochi fermecaţi(prinţesa de 7 ani a lui Blo) i-a arătat fără să comenteze albul burţii chestie pe care n-o face decât după îndelungi tatonări şi numai cu persoane care trec prin  teste complicate. Nici lui David (pufulakis-ul de numai 3 anişori) nu i-a opus rezistenţă deşi crăcănatul flocos a început tot mai des să aibă comportamente de hodorog recalcitrant în preajma puilor de orice rasă şi gabarit.
Frumoasă, fină, delicată cu alură de franţuzoaică, fragilă şi în acelaşi timp atât de puternică, Blo e un pur sânge de cursă lungă.
 Nu ne văzusem niciodată dar toate s-au întâmplat de parcă ne despărţisem de câteva săptămâni, discuţiile, gândurile, îmbrăţisările veneau din altă parte, făceau parte din acele atingeri de suflet care nu au nevoie de multe cuvinte.

Mai multe peripeţii povesteşte Blo, aici şi aici eu ţineam neaparat să fixez  în memoria blogului cartolinele frumoase pe care le-am primit, eu şi jupânul,  în dar, de la cei trei muşchetari :)














2 comentarii :

  1. tu vrei sa plang? ca asa ma faci sa plang..
    <3
    pentru ca-s o salbatica si o ciufuta, si nu-mi plac prea multi oameni, aia care-mi plac sunt pe vecie scrisi in carnetelul in care scriu despre iubire, sa stii! si tu esti in capu' listei :)
    p.s. mi-a stat pe sistem ca am scris "sa ne vedem cu bine" in loc de "sa ne revedem cu bine", dar daca ai stii in ce conditii vitrege am scris biletelele, te-ai mira ca am reusit sa scriu cat-de-cat lizibil si coerent :)
    p.p.s. pe vremea cand te citeam si te iubeam eu, tu habar n-aveai ca exist, dar ma bucur ca acum ne impartasim sentimentele :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. promit sa nu ma bâţâi, dragă Blo, să nu care cumva să alunec de acolo :). vedem sau revedem importantă e partea a doua "cu bine", adică!
      Tot nu-s eu prea convinsă cu vechimea şi care-i prima pe punte dar n-am încotro mă incred în memoriile tale că ai Alzheimer-ul mai mic că cică-i după gabarit :)) :*

      Ștergere