29 martie 2014

Celui mai toxic personaj din viata mea

Motto:
Satisfacţie- nimeni n-a reuşit vreodată să mă enerveze mai bine decât o fac eu însămi.
De când Valentina m-a întrebat care e cel mai toxic personaj din viaţa mea mi s-a declanşat un storming pe lângă brain de ai fi putut să crezi că am o multinaţională găzduită temporar sub calotă.
Şi dă-i şi luptă şi fă clasificări, pronosticuri, scheme, două zile de mindmap-uri, mindnap-uri, până când bang! iluminarea!
 Într-o fracţiune de secundă, totul a devenit deosebit de clar!
Şi-atunci, am deschis uşa băii izbind-o de perete şi i-am spus pentru prima oară în viaţă, totul aşa, de la obraz:
- Ascultă, măi nepieptănato, graso, dezlânato, umflato, celulitico, acro, nesuferito, paranoico, mahalagioaico s-a terminat! Ieşi imediat afară din casa mea! Nu îţi permit să rămîi nici măcar o secundă! Afară!
Mă privea nedumerită. Frica ei se lăsase grea între noi ca un uger de vacă nemuls.
Nu simţeam milă, ochii ei privindu-mă uşor încrucişaţi nu-mi stărneau compasiune.
Ducă-se învărtindu-se unde a înţărcat bălaia! Acum, odată pentru totdeauna!
- Cum, de ce? Nu ştii de ce? răspund întrebării care pluteşte ca o bulă de săpun între noi. De câte ori cineva îmi spune că-s frumoasă tu-mi zici că sunt urâtă, de câte ori mi se pare că-s deşteaptă, ţipi în gura mare că-s proastă, dacă sunt încurajată să continui că fac bine ce fac, tu rânjeşti sictirită într-un colţ şi-mi şopteşti că mă voi face de râs, când nu mai am plămâni de respirat insinuezi că o ţigară m-ar relaxa, îmi zici să beau când ficatul îmi atârnă zdrenţe, îmi cureţi amabilă o ceapă când privesc cu jind la mormanul de şunculiţă afumată ş-apoi urli că sunt grasă şi lălâie...
Tu, da, tuuu, cu tine vorbesc, tu eşti cel mai mare duşman al meu!
Mi-ar place să te muşc de nas, să-ţi scot ochii, să îţi smulg sprâncenele cu unghiera, să-ţi întorc urechile ca pe şosete, pe dos... de fapt cred că mi-ar place să te întorc toată pe dos, să te scot în soare, să te bat cu paleta de covoare, să-ţi cadă ce ţi-o cădea, să ţi se usuce ce ţi s-o usca...
- Mama, eşti bine? Pot să intru? La cine ţipi în baie?
- Vorbeam la telefon cu cea mai toxică persoană din viaţa mea...
- A, da? Aşa se spune, mai nou, când zbieri şi scoţi limba la oglindă?


Textul a fost scris la propunerea oamenilor frumosi de pe Scrieri blitz, unde vă invit să intraţi,  să vedeţi o mulţime de poveşti minunate

28 martie 2014

Unde dai, acolo crapa

Între doi ficaţi, a doua zi de Paşte...



- Hristos a înviat, tălică!
- Mda, mereu aceeaşi poveste...
- Eşti ateu?
- Nţă! Cirotic.
 - N-am mai văzut pe nimeni aşa mare ca tălică. Culturism?
- Tabagism.
- Tragi la fiare?
- Aş! Fumuri.
- Ete! Doar atât?
- Şi băi de şezut. Gudron şi nicotină.
- Hmm.. Ştiam eu că trebuie să fie şi nişte vitamine. Mie nu-mi plac! Brrr! Mai ales untura de peşte. Când erai mic, îţi dădeau şi mata?
- Îhî, de porc.
- Bleah! Fără untură nu se poate?
- Ba da, însă rişti să rămâi mic şi proaspăt.
- Mai iei şi alte vitamine?
- E şi Be’.
- Zilnic?
- Neparat!
- Cu sucuri?
- Cu spiritoase.
- Bleah! Chiar trebuie?
- Neaparat.
- Dacă zici mata... Eşti cool, tălică! Uite ce lobi barosani ai! Ce ţesut... Şi culoarea... Eşti bronzat?
- Intoxicat.
- Marfă! Vreau şi eu tărcat, aşa, ca mata!
- Lasă, mă ţâcă! Mai stai aşa, în sânge, ai destul timp să te necrozezi.
- Te rog, nene! Vreau să-mi schimb look-ul! Spune-mi, ce-ar trebui să fac?
- Ai putea să începi c-o hepatită...
- De unde s-o iau?
- Păi ce, n-ai prieteni?
- Am. Da’ nu prea schimbăm fluide sunt cam sclifosiţi.
- Ete! S-ar putea să ai noroc. Căpoşii noştri stau de vorbă.
- Şi?
- Cred că ştiu ce urmează. Al meu nu suportă să-şi ia vitaminele singur.
- Urrra!
- Mda, ai grijă. S-ar putea să te umfli dintr-odată. Să nu intri cu capu-n coaste ca berbecu’. Eşti pregătit?
- Mai întrebi?
- Ei, atunci, hai! Noroc!
- Noroc, tălică!
- Sănătate!
- Sănatate, tălică!
- Să trăieşti!
- Să trăieşti, tălică!
- Când ne-o fi mai rău aşa să fie!
- Hâc! Mai lău să fie! Aldeee!
- Arde, ţâcă! Păi ce credeai? Noroc şi sănătate!
- Noloc şi să-nă-tate!
- C-aşa beu oamenii buuuni/ De la Paşti până la ...
- ... Clăciuuun... u.. iu..iu. M-am umflat? Hâc!
- Ca un balon, ţâcă! La mai mare!
- Viiine, băiatu’! Noloc, tălică!
- Noroc, ţâcă! Auuuuu!
- Alde... hi! hâc! Tălică, tălicăăăă, unde pleci?
- Nu ştiu. Cred că de data asta ajung direct în formol. Mi-a promis mie un doctor...
- Şi eu? Eu, ce fac?
- Tu, trebuie să mai exersezi, ţine-ţi fierea! O să ajungi şi tu cândva un ficat mare, ai talent, ţâcă, ai talent!




21 martie 2014

Capra porcului- senryu de voie


Pentru că Universul complotează împotriva mea scoţîndu-mi în cale, fel de fel de imagini care mai de care mai poetice, mă răzbun şi zic:  astăzi, de ziua poeziei, poezie să curgă :



Muza inspiratoare


La umbră de brad
Porcul abia aşteaptă
Masa de Paşte

^-^ ^-^



19 martie 2014

A treia zi dupa castrare...

Cu deosebită bucurie, anunţăm revenirea în forţă a Von Pluşului.
E drept, are două chestii în minus dar cum în opt ani i-au folosit doar o singură dată, iată, aici, mă gândesc că n-o să fie nevoie să-l duc la psihanalist.
Priviţi, ce mişcare de condei graţioasă are! Ce să mai discutăm, un adevărat artist!


20140319_102647

Aşa că, am putut relua, exact, de unde le lăsasem, acum două zile, dimineţile noastre pline de zâmbet, pe care încercăm să vi-l dăruim cu coada în poziţie de drepţi, să trăiţi!
Întâi, am trecut  să facem prezenţa, pe la şcoala de bicicleteA bocca aperta:
20140319_104607 (1)
Unde, mopul era regulamentar pus la geam:
20140319_104224 (1)

Apoi, am schimbat câteva vorbe cu Georgel- copăcelul mereu informat


20140319_103806 (1)
De la care am aflat despre Mirică, copacul candelabru, rămas de curând, cin-cinin,  fără ocupaţie…
20140319_103649

Deci, vă rugăm, dacă ştiţi, vreo familie serioasă, Mirică e disponibil la orele legale în toate  zilelele în care simţiţi că e primăvară:
20140319_103728 (1)

17 martie 2014

Castrarea ca soluţie

Îmi plac dimineţile dolofane, însorite... cu vrăbiuţele dereticând printre ramuri,bătrâni fredonând senini pe stradă, copii gălăgioşi încercând să nu depăşească forma  pedibus-ului... dimineţile noastre, le numesc, ale mele şi a lui Von Pluş.
El mereu grăbit cu cititul şi răspunsul mesajelor de pe copaci, eu încercând să ţin pasul, respir zâmbind, zâmbesc respirând minunii de a începe o altă zi.
Dimineaţa aceasta însă pare căzută într-un borcan cu melasă, se mişcă în reluare şi trage greu la deal, dimineaţa aceasta nu mai e a noastră, nici a mea şi nici a lui Pluş, pitita prin copaci, teama se joacă de-a v-aţi ascunselea cu noi.

În dimneaţa aceasta a trebuit să-l duc pe Von Pluş la veterinar pentru a fi sterilizat.

Da, da, pe Luş, teroristul patruped, pe el, cel mai frumos căţel din lume, pekinezul meu crăcănat, flocos, blănos...

 
Din păcate, alegerea de a-l lăsa să fie normal, nu a fost una înţeleaptă. 
Acum, după opt ani mă văd nevoită să capitulez în faţa ştiinţei. Nefe-urile lui Von Pluş  i-au îngroşat prostata, cu toată gama de neplăceri aferente, singura soluţie care ajută, se pare, rămâne castrarea.

Tremurăm amândoi. El de durere eu, vinovată, neputincioasă...
Ştiu, ştiu, o să fie bine...


16 martie 2014

La pescuit de rechini

Marea in luna lui martie



  - Unde să te duci în martie dacă nu la plajă, mormăie jupânul în barbă, dis-de dimineaţă.
- Ştiu şi eu? N-o fi prea devreme? Soarele ăsta e înşelător, abia s-au terminat babele, încerc să schimb traseul, plănuind o tură prin magazine.
- Păi ce, ai văzut tu vreun mărţişor anul ăsta? Ai cules viorele înainte să cânte cucul?
- Ei, na! Ce treabă are cucul viorelei cu baba şi plaja?
- Păi are! Treaba cu babele se aplică numai în ţările în care se dau mărţişoare.
- Asta ai scos-o, aşa, la minut numai să nu mergem să căscăm gura la pantofi.
- Căscăm gura la valuri. Şi-mi iau şi undiţa.
- Aha, asta era, vrei să-ţi plimbi undiţa. Ce-o să faci cu undiţa la plajă? Prinzi scoici?
- O aerisesc un pic, n-ai văzut ce umezelă e-n garaj?
- Aha! Şi dintre toate lucrurile din garaj numai undiţa suferă de umezeală.
- Ei, nu suferă dar la cât a costat mai bine o mai plimb din când în când.
- Cum adică? Ai spus că ţi-a dat-o Daniel cadou de ziua tatălui.
- Să fim serioşi, de unde să ştie Daniel când e ziua tatălui? Chiar aşa, când e ziua tatălui?
- De ce întrebi? Nu cumva mai vrei să-ţi cumperi o undiţă?
- Nuuu... o lansetă de aia mişto pentru peşti răpitori.
- Ah, doi rechini şi Răpirea din serai lipseau din bucătărie că-n rest avem de toate.
- De ce zici? Aş putea să prind rechini cu lanseta?
- Sigur, cred că e în funcţie de lansetă. Cu cât e mai scumpă cu atât atrage răpitori mai răpitori.
- A, păi ce, crezi că eu arunc banii pe fereastră? Iau una aşa mai puţintică pentru răpitori mititei.
- Îmi convine! Pantofii ăia negri de piele-ntoarsă plus geanta imitaţie de crocodil nu costă nici pe departe cât o lansetă care ar putea să ne pună viaţa în pericol.
- Ştii ce? Ia, mai dă-o încolo de lansetă, asta îmi lipseşte mie acum? Să lăsăm , dom’le, răpitorii să se înmulţescă, nu vezi că şi-aşa-s pe cale de dispariţie, vai de crocodilul mamei lor!


Jupanul si pescuitul la nisip


Von Plus incearcand sa priceapa treaba cu pescuitul

In love cu Von Plus si blonda Lola


Rapitor de lanseta ieftina
 



Gimnastica de inviorare fara undita


Jupanul asigurandu-se ca n-am agatat vreun rechin cu cearsaful


09 martie 2014

Apartenenta circumstantiala de loc

În ultimul timp mi s-a ascuţit spiritul analitic, aşa că ce să fac, analizez:

Dacă aud de vreun român că e prost, mă bucur şi mă dau deşteaptă-  comparaţie încrucişată

Dacă aud de vreun român că e deştept, harnic şi devreme acasă, mă bucur şi mă dau la fel de deşteaptă- comparaţie directă

Dacă aud de vreun român că fură sau omoară îl scot în afara arealului de răspândire a naţionalităţii şi-l declar ţigan- comparaţie involuntară sau însuşită

Dacă aud de vreun român că e din cale afară de deştept, de inventiv, de talentat astfel încât Obama îl vrea drept consilier, Putin îl trece pe primul loc la lista cu atentate care se întâmplă din întâmplare, musulmanii i-au luat deja măsuri pentru vesta personalizată, atentat: “Noi în anul 2015 nu vom mai fi!”, iar Băsescu îl ispiteşte la sentimente patriotice cu funcţia de consilier prezidenţial- atunci avem de-a face clar, cu:     comparaţie încrucişată direct şi involuntar însuşită indirectă

06 martie 2014

A mai trecut un Carnaval

Unii scriu din Paşte-n Crăciun, eu, din Carnaval în Carnaval s-adunăm un cincinal... ups! piei ispită cu poezia de lângă mine.

De fapt, nici acum n-am de gând să scriu cam multe pentru că mi-am epuizat energia  să fac un filmuleţ din fotografii, deci timp de scris nu mi-a mai rămas.
 După ce m-am uitat la ce a ieşit m-am prins că am mai multă aplecare spre scris dar asta nu înseamnă că o să  renunţ. Poarta către succes e deschisă dacă eşti cu minte puţintică dar consecvent. La un momentdat se dă succesul la o parte şi-ţi face loc.

N-o să vedeţi?