28 februarie 2014

Extrapoland extrapolarile

Prietena başbuzicului mic, devenită fostă între timp, are dumnealui o viteză în a le schimba statutul că ritmul meu de a povesti  nu reuşeşte să ţină pasul. 
Din diverse motive, Fosta, s-o numim aşa, a decis că limba română i-ar cam plăcea şi s-a înscris la cursurile aferente. 
Toate bune şi frumoase, numai că  obiectul admiraţiei sale păli amarnic odată cu încorporarea istoriei României în cursurile despre dulcele grai românesc.
- Ei, draga mea, cum mai merg cursurile de limbă română, îndrăznesc să o întreb într-o seară.
- Hmmm, nu aşa bine, mormăie privindu-mă oarecum duşmănos.
- Cum aşa, mă prefac şi mai surpinsă decât atunci când am aflat că vrea să înveţe limba română.
- Păi aşa o harababură, n-am pomenit! Care mai de care să ocupe România. 
Pleacă unu' vin alţi patru, pleacă ăia patru vin şi mai mulţi.. şi să nu mai vorbim de ce înghesuială e la faultat pe dinăuntru... De abia aştept să ajung la Hitler, îi omoară pe toţi, se mai simplifică schema, nu-i aşa?
- Sigur, cara, îi răspund cu ochii uşor încrucişaţi din cauza surprizei. Urmărind raţionamentul tău, dacă te mănâncă capul e mai simplu să-l tai decât să-l scarpini.
- Mda, face gânditoare, extrapolând am putea rezuma situaţia în acest fel.

Păi da, mai încape vorbă? Acum cred că e uşor de înţeles de ce mă bucur că între timp a devenit o "fostă", nu-i aşa?

Nu-i deloc simplu să te gândeşti că ai putea avea în casă o extrapolatoare de asta, mai ales că la bătrâneţe încep să te mănânce câte şi mai câte...

8 comentarii :

  1. Amuzantă istorioară! Că istoria propriu-zisă s-ar părea că nu-i la fel:))
    Deocamdată, pe la noi, nu s-au înfăţişat nici foste nici actuale. Încerc să învăţ şi eu de la tine cum gestionezi situaţia:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Florinel,
      Eu sunt deja la bis, deci sunt specialista :)). Cu gestionatul e mai greu dar nu ma las, tine aproape :).
      Ma bucur mereu sa te regasesc! Cu mare drag!

      Ștergere
  2. Cred că știa de la istoria Italiei faza cu simplificatul, cînd a ajuns la Mussolini. Pe urmă a extrapolat :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asa, Marius! Din extrapolare in extrapolare, cătinel- cătinel :))

      Ștergere
  3. acu n-o fi tras linie pustoaica chiar pe unde trebuie dar ne-a citit bine printre randuri; ca de venit venira toti gramada si una-doua fugiram in codru care-i frate cu romanu sa ne facem temele pe genunchi, iar de tras la gioale ne-am invatat de mici, de-acu vreo mie de ani daca nu de vreo doua…
    si uite asa tot naste natia asta matzafoi ca domnul Denes senator liberal de Bistrita care la scufundarea barcii liberale a decis sa schimbe barca cu un vapor care se tine bine pe valuri spunand cu hotarare “regret, pe mine cetatenii m-au ales sa-i reprezint la putere”
    ce prinztipii dom’le, ce onoare… ca traim intr-o societate fara printzipii, care vasazica ca nu le are! am zis!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) mosule, nu stiu nimic de domnul Denes dar am sa ma documentez ca prea o zici cu foc

      Ștergere
  4. am citit de cateva ori textul, nevenindu-mi sa cred ca ar putea prezenta un caz real :)) dar vad din comentarii ca DA, este un caz real, un fost, dar real :)))
    iti trebuie nervi de fier si rabdare de sculptor în orez :)) Mult succes!
    Un start superb în primavara iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E cat se poate de real, Carmen! E o idee buna sculptatul in orez, asa poate reusesc sa nu-mi mai rod unghiile :))
      Multumesc, Carmen!

      Ștergere