22 iulie 2013

Trei vulturi mici

Omul când n-are ce face se duce pe internet, vâjjj încolo- vâjjj pe dincolo şi gata! îşi găseşte de-a treaaabă!
Eu, executând  mişcările vâjâitoare de care vorbeam mai sus, m-am ales cu adresa unei camere video proţăpită în vârful unui cuib de vulturi pescari.
 
La început am zis, neah! ce să fie şi asta, mai ales că atunci când am dat peste link era în cucurigul nopţii şi auzeam doar un fâş-fâş suspect de frunze, dimineaţa următoare mi-am adus aminte de poveste şi m-am pus să controlez dacă e adevărat şi avui norocul să nimeresc tocmai la ora mesei.
 În cuib, mama vultur adusese un peşte mare, nu mă întrebați ce marcă, n-avea etichetă și eu fără etichetă nu deosebesc o balenă de o plătică, mai ales aşa, bucăţi fără cap şi fără coadă în cioc de vultur, şi pufanii în număr de trei încercau să înfulece cât mai repede şi cât mai mult.

Mă rog. Ideea e că acu' sunt tare ocupată.
Dacă, iniţial voiam să-i transmit coanei mari, că ar trebui să le diversifice alimentaţia, mai o cireaşă, mai o coajă de ceapă că deh! numa' aşa cu omega 3 azi, omega 3  mâine, n-or avea pufanii tot ce le trebuie ca să crească înalţi , după ce-am stat cu ochiul în cuib vreo două zile şi am observat că, de fapt, coana mare nu vine zilnic să le aducă de-ale gurii, am tăcut mâlc să nu care cumva să o supăr şi să nu mai vină deloc.
Căci, în principiu, asta a devenit grija mea principală. Am început să ţes tot felul de scenarii: dacă i se întâmplă ceva vulturoaicei şi nu mai ajunge la pui, eu ce mă fac?
Mă duc repede până-n Estonia, mă caţăr ca Jeniţa lui Tarzan în vârf de copac şi le duc sushi puilor?
După aia, mai vin şi celelalte griji.
Dacă ăl mai pămpălău cade din cuib? Dacă vine vreo vulturoaică invidioasă şi-i mănâncă pe ăştia ai mei. aţi oservat expresia, nu? "Ai mei"! Da, ştiu, m-am ţăcănit complet!
Dar cum nu-s rea la suflet, vă dau adresa, să devină un picuţ şi ai voştri, păi ce numai eu să mă chinui aşa?
Iată, apăsăţi cu nădejde aici.
Eu pe coana mare n-am reuşit s-o mai văd de vreo două dimineţi, dar văd că puii sunt liniştiţi, deci e clar că ei au văzut-o... sau ori fi doar prea slăbiţi să mai ţipe?
Uite, de aia, ziceam că nu-mi trebuie nepoţi, ştiu c-aş trece direct de la faza celulitică la faza tranchilizantelor...
Ah, ca să nu mai vorbim că am descoperit că am şi rău de cuib!

update-  nume, greutate si masura aripilor:)), aici