Fereastra

În colţul terasei, un adolescent de vîrsta a treia înarmat c-o scobitoare, încearcă mărinimos să salveze de la un destin potenţial tragic, o măslină aruncată-n pahar.

De fapt, după cum  zâmbeşte scobitoarei  suntem îndreptăţiţi să credem că a salvat deja un pluton de măsline.


 Lângă el, o duduie rotunjoară nu se lasă mai prejos. Pe acelaşi front, pe acelaşi palier,  în luptele pentru reabilitarea măslinelor înecate nedrept în Aperol.

Din când în când, se privesc în ochi cu duioşie, îşi ating mâinile, îşi zâmbesc. 
E foarte clar, între ei doi un fior îndrăgostit se perpeleşte, vai de arşiţa lui!

Vorbesc într-un fel de italiană despre una-alta, ea e bulgăroaică, el zice că e un neamţ văduv şi neconsolat, venit să se distreze la mare. 

 E o seară minunată, amândoi transpiră abundent, afară sunt 30 de grade măsuraţi la nivelul pietrei de asfalt cu piciorul încălţat în  şosete flauşate al domnului,  picior care cu eleganţă felină, abandonează, din când în când şlapul de cauciuc, căutând precum un animal solitar vecinătatea bulgăroaicei.

Soneria telefonului "Stau singur printre străini" rupe sfâşietor, dar ce zic eu...  sparge în mii de cioburi bibeloul de porţelan al  clipei.
 Omul se ridică grăbit face repede caţiva paşi cât să se îndepărteze de tentaţiile măslinoase ale bulgăroaicei şi abia apoi  răspunde la telefon, într-un melodios grai românesc:

 - Alo! Georgeta? Păi ce să fac, dragă? M-am spălat oleacă ş-acu mă pregătesc să mă duc la culcare. Exact acum mă pregăteam să te sun, dar m-am gândit că poate e târziu că poate eşti şi tu obosită... Cum? Se aude gălăgie? Păi da, ca am geamul deschis că altfel nu se aude, uite, mă duc mai aproape de fereastră( se mai îndepărtează încă doi paşi de masa bulgăroaicei care desdemondeşte de zor dintr-o batistă ). 
Mă auzi bine?  Ei, da, că acu' stau spânzurat cu capul  cu capul pe fereastră... ei, nu dragă, nu mă spânzur. ce-s prost da' ca să te aud... eh! E gălăgie, ştiu, păi nu ţi-am povestit, în ce hal stau eu aici, numai eu ştiu cum mă chinui, Georgeto, vezi ce faci cu banii, cum îi drămuieşti că eu... nu se ştie...

 Ei, nu, Georgeto cum să te părăsesc, ce-ţi trece prin cap? Ziceam şi eu aşa că poate mă întorc acasă dacă n-oi mai putea pe aici, prin străini... 
Să lăsăm prostiile. dragă. suntem oameni bătrâni, o îmbărbătează generos pe Georgeta în timp ce degetele cu parfum de măsline verzi, trimit pupicuri scurte dar mărunte bulgăroaicei care chicoteşte îmbujorată.

Hai bine, dragă, că de acuma închid fereastra şi mă duc şi eu la culcare, că mâne mă aşteaptă zi grea dragă!
 Hai, pa, dragă, pa, sigur că te iubesc. Noapte bună!

Bagă tacticos telefonul în buzunar, după ce se asigură că e închis şi se îndreaptă zâmbăreţ spre duduia care în tot acest timp a aşteptat zâmbind galeş şi oarecum strabic.

Noi, de dincoace de fereastră nu putem decât să oftăm înţelegători în faţa acestui tablou idilic, căci unde dragoste nu e, nimic nu creşte şi cine suntem noi să hotărâm câte amoruri încap  într-o inimă ?

Comentarii

  1. "cu piciorul încălţat cu şosete flauşate, albe cu trei dunguliţe roşii, al domnului, picior care... abandonează, din când în când, şlapul de cauciuc"

    Hahahhaha, stiu... cine suntem noi ca sa judecam gusturile omului?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eram sigura ca va fi imediat recunoscut adolescentul meu plesuv, Cora:))
      Nu-i frumos ce-mi place mie e frumos ce-i place lui, parca asa suna vorba aia dar s-ar putea sa ma insel! :)

      Ștergere
  2. Desi e poveste cu infidelitate, nu poate sa nu imi placa, prea frumos ai spus-o

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai da, Ela, vezi ce putere au cuvintele?
      Eu cred ca zambetul e foarte important si de aceea incerc sa domesticesc cuvinte pentru a obtine zambete. Multumesc, Ela!

      Ștergere
  3. Nostalgia sosetelor albe si flausate o mai au înca multi domni distinsi...
    Eu cre' ca si bulgaroaica era tot românca si a cam înteles problema, dar cu mult tact a reusit sa nu stirbeasca inefabilul, ca sa spun asa, momentului...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai da, caci asa fac adevăratele duoamne, Dane! Cred că o să rămân cu enigma acum... :)

      Ștergere
  4. ”Pe acelaşi front, pe acelaşi palier, în luptele pentru reabilitarea măslinelor înecate nedrept în Aperol”. Corespondent de război trebuia să te faci!

    Se mai fabrică șosete albe flaușate?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Habar n-am ce fel de front m-ar putea cuprinde, draga Monica!

      Sigur ca se mai fabrica, altfel ce-ar mai pune oamenii in slapi? :))

      Ștergere
    2. Un front atmosferic?
      :))) ce șlapi?

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”