Pentru trei boabe de mustar...


Dup-o acurată expertiză
Pricepând că-n ţară e o gravă criză
Pescăruşa Cara Nicoletta
A decis să-şi vândă bicicleta
Nu îi fu prea greu deja se ştie
Printre zburătoare,
Bicicletele au foarte mare căutare

Ce-o să faci acum cu banii, Nicoletto?
O întrebă din vârf de par hulub Alberto
Știi, am absolvit magna cum laude
Facultatea de finanţe Per Pennate
Pentru câteva bobiţe de muştar
Pot să-ți dau
Sfaturi în domeniul financiar

Ah, eu nu știam că-ţi trebuie vreo şcoală
Să stai aşa, cu-aripile-n poală
Cam umblă vorba la San Marco-n piaţă
C-ai fi rămas cu penele din faţă.
ŞI că soţia dumneata huluba Gina
Te-a alungat
Prinzându-te la flirt cu Colombina.

Mult prea stimată Cara Nicoletta
E inutil să argumentez cu verigheta
E de bonton în cupluri cu prestanţă
Să nu discuţi scăpări de circumstanţă
Huluba Gina ştie că-s poet, că-s voiajor
un trubadur contabil
Dar cu-n trecut impermeabil.

Nu poate să mă-nfoaie nicio grijă, asta-i clar
Nici dacă ai fi frumos, deştept, milionar
Dar de-ai în guşă pentru mine un pont
Spune-l rapid cât n-am pus boabele în cont
Şi-ţi voi lăsa drept plată pe trotuar
Pe-un cartonaş
Cele trei boabe de muştar.

Foto: Alexandru Cirlan


Nu s-au oprit. Au tot vorbit şi verzi şi cam uscate
Despre amor, tocmeli, finanţe aplicate
Noi am plecat. Noroc c-o păsărică atoateştiutoare
Ce jură c-a văzut, din pură întâmplare
Că Alberto i-a vândut lui Nicoletta
La suprapreţ
O barcă spartă şi-afumată cu bricheta.


Foto: Alexandru Cirlan


Cum vântul a împrăştiat seminţele pe cale
Sărman hulub Alberto cam gânguri a jale
Se zice că, de atunci, s-a stabilit în scuar
Şi-aduce apă-n plisc să ude pe trotuar
Că povesteşte oricui dispus să îl asculte
Că-n umbră,
S-a văzut, vultur pleşuv de munte.

Foto: Alexandru Cirlan


Morala nu e clară, aşadar:
În viaţă, fără o coajă de noroc
Un porumbel cu papagal,
Sfârşeşte trist, la balamuc
Pentru trei boabe de muştar!

Comentarii

  1. Cristi25 mai 2013 la 17:32

    Asadar, mare grija la mustar!

    RăspundețiȘtergere
  2. Scaietina25 mai 2013 la 20:28

    Exact, Cristi!:)
    N-am mai trecut pe aici de-o vesnicie, multumesc ca mi-ai amintit!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim9 iunie 2013 la 20:49

    Bine ca ai mai scris,sper sa te tina naravul :). Eu am tot trecut pe aici.
    Frumosi piticii tai dar sunt 8 ,s-a schimbat basmul ? :))))
    Nu am putut comenta la povestea de mai sus ,asa ca scriu aici!
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  4. Scaietina9 iunie 2013 la 21:22

    Ah, Dorina, iti multumesc ca m-ai avertizat in privinta comentariile, am folosit un program nou si cred ca am incurcat butoanele intre ele:), nu mi-as fi dat seama asa usor.
    Si zici că-s opt? Simţeam eu că-i cam inghesuiala dar nu stiam de unde mi se trage :))

    Iti multumesc ca ai mai trecut si ca nu ai renuntat sa mai treci!
    Cu mult- mult drag!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Imagine
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum
citeşte mai mult...

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Imagine
Stimaţi participanţi, fericiţi posesori de leuştean,  deschidem oficial: taram-taram-ta-ta-taram, prima ediţie a concursului: “Leuşteanul de diasporă - Ba, al meu e mai frumos” ( să-mi spună cineva dacă scot virgula de după “Ba”, înainte să mi se înroşescă crenguţa de leuştean, de ruşine), care ediţie, prima fiind, ar putea părea niţel bâlbâită, de aceea, vă aşteptăm cu sugestii, brainstorming-uri,  vizavi de organizare, nume, regulament, premii etc. Cum leuşteanul ca şi românii sunt împrăştiaţi pe diferite continente, axe, fusuri orare, meridiane şi cum, iarna nu-i ca vara şi vara ar putea să fie, care este, concursul se va încheia odată cu recoltarea leuşteanului, deci fără dată fixă, undeva prin toamnă? Când toţi participanţii au terminat să-şi pună în diverse recipiente leuşteanul, se sună trâmbiţa, chiar aici în subsolul acestui text. Până atunci, însă, participanţii, postează pe blogurile, paginile, dumnealor(facebook, twitter, trumblr, etc), pozele concurentului leuştean, î
citeşte mai mult...

Barbat cu masină

Imagine
Nu-i aşa că ştiţi povestea aia cu  “Lampa lui Aladin”? Pun pariu că de “Lampadina lui Cătălin” n-aţi auzit până acum, aşa că, ce-ar fi să vă povestesc? A fost odată ca niciodată un jupân, (că dacă n-ar fi despre ce am sta noi aici să povestim?!?) care jupân avea o maşină nici mare, nici mică, nici joasă, nici înaltă, nici albă, nici neagră, foooarte frumoasă(pssst… am aflat că jupânul mai trage cu coada ochiului pe aici, aşa că subliniez, foarte fruuumoasă) aşa de frumoasă, că la soare te putei uita dar la ea, in ziua de marţi, ba! De ce tocmai marţea, v-aţi putea întreba? Este ea un fel de broscuţă năzdravană care se dă de trei ori peste cap şi se transformă în monstruleţ ca într-o binecunoscută reclamă? Nici vorbă, chiar dacă suntem într-o poveste, maşina această foarte fruuumoasă nu ştie să facă diferenţa. Jupânul ştie, însă. Marţea e singura lui zi liberă, aşa că, se scoală cu noaptea în cap şi-ncepe maratonul lui “astăzi trebuie să …“ . Întâi şi întâi, ce
citeşte mai mult...