27 martie 2013

Pentru trei boabe de mustar...


Dup-o acurată expertiză
Pricepând că-n ţară e o gravă criză
Pescăruşa Cara Nicoletta
A decis să-şi vândă bicicleta
Nu îi fu prea greu deja se ştie
Printre zburătoare,
Bicicletele au foarte mare căutare

Ce-o să faci acum cu banii, Nicoletto?
O întrebă din vârf de par hulub Alberto
Știi, am absolvit magna cum laude
Facultatea de finanţe Per Pennate
Pentru câteva bobiţe de muştar
Pot să-ți dau
Sfaturi în domeniul financiar

Ah, eu nu știam că-ţi trebuie vreo şcoală
Să stai aşa, cu-aripile-n poală
Cam umblă vorba la San Marco-n piaţă
C-ai fi rămas cu penele din faţă.
ŞI că soţia dumneata huluba Gina
Te-a alungat
Prinzându-te la flirt cu Colombina.

Mult prea stimată Cara Nicoletta
E inutil să argumentez cu verigheta
E de bonton în cupluri cu prestanţă
Să nu discuţi scăpări de circumstanţă
Huluba Gina ştie că-s poet, că-s voiajor
un trubadur contabil
Dar cu-n trecut impermeabil.

Nu poate să mă-nfoaie nicio grijă, asta-i clar
Nici dacă ai fi frumos, deştept, milionar
Dar de-ai în guşă pentru mine un pont
Spune-l rapid cât n-am pus boabele în cont
Şi-ţi voi lăsa drept plată pe trotuar
Pe-un cartonaş
Cele trei boabe de muştar.

Foto: Alexandru Cirlan


Nu s-au oprit. Au tot vorbit şi verzi şi cam uscate
Despre amor, tocmeli, finanţe aplicate
Noi am plecat. Noroc c-o păsărică atoateştiutoare
Ce jură c-a văzut, din pură întâmplare
Că Alberto i-a vândut lui Nicoletta
La suprapreţ
O barcă spartă şi-afumată cu bricheta.


Foto: Alexandru Cirlan


Cum vântul a împrăştiat seminţele pe cale
Sărman hulub Alberto cam gânguri a jale
Se zice că, de atunci, s-a stabilit în scuar
Şi-aduce apă-n plisc să ude pe trotuar
Că povesteşte oricui dispus să îl asculte
Că-n umbră,
S-a văzut, vultur pleşuv de munte.

Foto: Alexandru Cirlan


Morala nu e clară, aşadar:
În viaţă, fără o coajă de noroc
Un porumbel cu papagal,
Sfârşeşte trist, la balamuc
Pentru trei boabe de muştar!

18 martie 2013

Orgolii mici de primavara



Bla-bla!
Aceleaşi tâmpenii: plouă, e frig, vezi Doamne, nu poţi scoate niciun câine afară... vorbărie, pretexte... toate numai pentru că nu vor ei să iasă afară, ehei, când eram tânăr ce mai puneam botu'...



A! Nu! Nuuuu... orice numai bluza asta de treining caraghioasă, nuuuu...




Ah, nu mă gândeam că vor recurge la o lovitură aşa de joasă! Cum naiba să mai ţii coada pe  sus îmbrăcat în treining? Nişte pantofi de lac şi-un pampon pe şale, asta-i tot ce-mi mai lipseşte!





Sincer, sunt foarte dezamăgit!



Să ies, să nu ies?


Hmmm... nu prea cred că am de ales, voi  ieşi îmbrăcat aşa, ca un neica nime', dar... ha!... va fi  vai, vai şi văleu de karma voastră!

12 martie 2013

Ale cui gripele?


De câteva zile simt în ceafă o respiratie fierbinte.
De câteva zile pași furişati îmi însoţesc orice mișcare.
Ce mă fac, mă întrebam, află jupânul de admiratorii mei secreţi.
Ce admiratori ai?
Nu știu,  jupâne că de aia- s secreti, să nu-i ştie nimeni, dacă ar fi nu s-ar povesti.
Măi...  şi-o dată m-am întors pe loc, curajoasă, să-mi privesc urmăritorul în ochi, precum procuratura în conjuctivita lui Berlusconi și ce să vezi?
Lălâie, deşirată, mucoasă, băloasă , o gripă trecută prin mii de alte nasuri, expulzată din mii de alte laringe, scuipată pe toate străzile lumii.
Mă simt atât de singură, face Gripa spre mine cu ochi de căţel abandonat.
 Imunitatea mea percepând atâta tristeţe  şi-a dat chiloţii jos fără să crâcnească.
Păi de ce nu spui așa, măi Gripo , mă prefac eu mărinimoasă, că deh! cu chiloţii aşa pe vine, ce să mai zic?
Am întins și celălalt obraz, ne-am pupat, după care, braţ la braţ, am plecat spre doctor să-i fac cunoştinţă cu alte gripe că nu se ştie niciodată cum te combini cu o pneumonie mai de-  Doamne ajută!
Aici, toată lumea-n coadă!

 Care la propriu, după cum se vede:



care la figurat, după cum nu se vede  că pe oameni poţi să-i bârfeşti dar nu poţi să-i pozezi.
Eu  ar trebui să intru imediat după dumnealuiul cel blănos.
- Hei, Blondule! Cred c-ai încurcat doctorul. Ştiu eu un veterinar bun, încerc să avansez prin persuasiune.
- Hau! Bau! Am o gripa omenească n-am treabă cu veterinarul, îmi răspunde flocosul, hotărât.
- Ei, na! Cum ştii asta ? Ce simptome ai? întreb speriindu-mă instant că şi gripa  mea o fi de altă natură.
- Nu suport persoanele de culoare, străinii cu accent de Europa de Est şi-mi vine  să muşc.
- Aha! zic mai mult sughiţând.
- Hau! Pot să-ţi cer o favoare?
- Sigur, îi răspund încetişor să nu mă dea de gol accentul.
- Poţi suna pentru mine la protectia animalelor? Vreau să-mi reclam stăpânul!
- De ce? Se poartă rău cu tine? Te maltratează?
- Bau! Nooo, dar ... e român, îţi dai seama? Îmi face  pedigree-ul de râs.
- Hau! Hau! mai fac sperând să mă trezesc din visul ăsta urât.
- Te simţi bine? întreabă, Blondul, lingându-mă scurt pe frunte.
- A, nu, nu cred! Mai bine mă duc la veterinar!
- De ce? Ai purici?
- A... nu... dar îmi vine foarte tare să dau din coadă.