25 mai 2012

Poate...

poate crezi că am uitat,
poate crezi că nu-ţi mai ştiu mirosul pielii,
poate îşi închipui că am uitat cum îţi sta linia vieţii în palmă,
poate crezi că nu mai ţes poveşti,
poate eşti convins că nu mai ştiu să mă transform în spiriduş,
poate ai uitat cum şoptesc  descântece peltice
poate ai uitat zâmbetul ce mi-a crescut demult pentru tine,
ca o aripă de înger ciufulit
poate încerci să te convingi că ţi-e mai bine aşa
 fără să mă mai găseşti, fără să mă mai aştepţi,
  poate că împreună încercăm să credem că viaţa
    normală
       reală
         fără niciun pic de magie e mai sigură,
           e mai clară,
            fără fluturi mici în stomac,
             fără bucurii mari născute din vorbe mici
                                                                       haiducuuule
                                                                                 spiriduşooo
               cu capul pe spate
            râsuri mici care izvorăsc din verdele ochilor
         se aşează precum fulgii de zăpadă
      deasupra oricăror dubii
  "poate" se dizolvă în mii de cioburi
mă dau de trei ori peste cap 

                                             să înceapă povestea unui alt an
mai bun,
mai plin
mai dodoloţ...

Să fie!

8 comentarii :

  1. insha'allah. c'est une belle histoire d'amour, c'est une belle histoire de vie.
    azi o să scriu cu gândul la tine, spiriduşo!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, orice gand daca e bun si zambaret incarca, hraneste...
    Ma antrenez nitel pentru viata viitoare:)

    RăspundețiȘtergere
  3. nu te citisem in cheia asta niciodata. deasupra oricaror dubii:), imi place mult...

    spiriduso!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. bat din urechiusele ascutite bucuroasa pentru delicata cetire,draga Elena:)

      Ștergere
  4. Ai facut-o, ce s-a întâmplat? Te-ai îndragostit, ai febra, a iesit jupânul la spalat masina si te plictisesti singura..., nu stiu, dar rezultatul e frumos, ce-ar fi sa pui câte o poezie pe saptamâna?

    RăspundețiȘtergere
  5. :))
    Dane, mi-aş dori şi eu fiori poetici mai des dar nu cred ca-mi merge, dar de jucat sunt dispusa sa mai incerc,

    RăspundețiȘtergere
  6. poate... :) mai ne uimesti cu cat mai multe articole de genul asta

    RăspundețiȘtergere
  7. :)Stiu si eu, Roxana? Umoristii cand vor sa vorbeasca serios devin patetici, dar mai vedem ce ni se intampla, cum ma loveste amocul poetic in scafarlie:))
    Vazui ca tu te joci cu ATV-urile asa ca nu te plictisesti intre timp:))
    Bine te-am gasit!

    RăspundețiȘtergere