02 mai 2012

Fata-n fata cu cultura

Astăzi e o zi cu totul şi cu totul specială, nu numai pentru că vine imediat după 1 mai ci, pentru că, deoarece, după şase luni de aşteptare, incertitudini, nelinişti,sentimente de inferioritate(gen de ce ăla da şi eu nu) Institutul Român din Veneţia, pe nicknameul dumisale: ICR, mi-a acceptat, în sfârşit, prietenia pe feisbuc. De astăzi înainte mă voi simţi mai culturală, mai inteligentă, mai energică, mai spirituală, am deja vederea mai bună, auzul e clar mai ascuţit, poate îmi va trece şi virgulita... parcă poţi să mai ştii? Când am primit vestea:"Istituto Romeno di Venezia ţi-a acceptat cererea de prietenie. Scrie pe peretele lui Istituto", m-am fâstâcit aşa de rău că nu mi-am mai adus aminte nici de ce am cerut eu lui Istituto prietenia. Pe peretele dumisale toţi ceilalţi care la fel ca mine au aşteptat la rând pe holul feisbucul să fie acceptaţi scriau cu entuziasm osanale:" Mulţumesc pentru accept, mi-aţi făcut o mare bucurie, mulţumesc". Şi-atunci mi-a venit bucuria asta mare la pachet cu sentimentul de apartenenţă la cultură pe care nu pot să nu o strig, în gura mare! PS. Să-mi fie trecută cu vederea cucofonia din titlu!

4 comentarii :

  1. Daca se schimba administratorul paginii... S-a schimbat si guvernul... :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti dai seama, unde apuc daca se intampla una ca asta?:)))

      Ștergere
  2. :)) acum ca poti scrie pe pereti, io zic totusi sa nu scrii mascari :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, Doamne fereste, asa proaspat culturalizata cum sunt?:))

      Ștergere