29 aprilie 2012

Scriitorii cititorilor noştri

Un studiu recent a scos la iveală că 81% din noi a scris deja o carte ori simte că înlăuntrul său o carte se zbate să iasă la suprafaţă.
Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic dar cum eu sunt modestă n-adaug decât jumătate procent la partea scriitoricească deşi în mine se zbat şi se dau cu capul de pereţi o mulţime de cărţi.
O scădere simplă ne ajută să aflăm că pe 19 % cade măgăreaţa să citească tot ce scriu cei mulţi deştepţi şi talentaţi, o scădere insinuată într-o ecuaţie, unde ar intra cât să iasă analfabeţii şi alte soiuri lipsite de gena cititului, reduce cititorii la jumate din procentele de mai sus.
Acum de când fiecare dansează cu blogul dumnealui, treaba se complică şi mai rău: de scris, scrie toată lumea, de citit, nu se oboseşte nimeni dacă textul e mai lung decât eticheta de pe brânza topită.
Căci eu am cugetat îndelung la toate astea, n-am fost la pescuit de  icre,cum greşit ar putea crede cineva, mai ales dupa ce-am citit un interviu al lui Toni Morrison care zice că atunci când începi să scrii despre tine se cheamă că eşti ori într-o gravă criză de inspiraţie ori la sfârşitul carierii scriitoriceşti(asta pentru cine a început-o, evident).

Despre ciupercăria blogăristică Toni spune că totul seamănă cu un fel de Big Brother în cuvinte şi imagini, curiozitatea cu care venim să vedem când ceilalţi se scarpină după ceafă, se enervează, înjură sau dimpotrivă, fac dansuri din buric mulţumind zeilor pentru protecţie, ne arată cât de mult a rămas în noi din maimuţa stră-stră-străbună.
Eu care m-am simţit destul de atinsă de cuvintele acestea am tot încercat să-mi fac de lucru cu alte cele omorând în faşă dorinţa de a-mi ridica poalele-n cap dar până la urmă am venit să vă zic cum se pune problema, să vă informez cum s-ar zice, să nu ziceţi că nu am încălecat pe o şea şi nu v-am spus povestea aşa...
Deci a scrie ori a nu scrie asta-i întrebarea, oameni buni!