Postări

Se afișează postări din martie, 2012

Icre de macroi

Familia Cirlan anunţă cu mare bucurie că după patru ani de lipsă, după patru ani de aşteptare, de nelinişte, de speranţă, de gândire pozitivă, rugăciuni, povestiri zen, respiraţie Tai ci, Lai li şi I- cre nu-s, a descoperit într-un macrou cu ochi transparenţi (de fapt, în doi dar nu-mi place pluralul macroi de la macrou) nişte ouă de macroi(n-am încotro, bag pluralul) pe care cu ajutorul mixerului şi a bucuriei noastre fără hotar, le vom transforma în nişte icre de crap cu ceapă, din care vom degusta cu linguroiul, mâine de sărbătoarea care este şi anume Bunavestire, pentru sănătatea oaselor noastre şi în sănătatea oaselor dumneavostră. Deci, cine pofteşte ca noi, ca noi să găsească. Poftă bună!

De la obraz

Imagine
Măi, domnule, cum îţi permiţi  să-mi spui că browserul meu e  demodat? Ce ştii dumneata dacă eu pot sau nu să-mi permit un browser mai nou? Poate e o amintire de familie, poate mi l-a lăsat bunica împreună cu şosetele de lână, poate îmi dă un sentiment de stabilitate, poate mă face să mă simt mai degrabă înaltă decât lată. Nu ţi-a trecut prin cap că  site-ul tău  e aşa de urât că oricare browser se ruşinează să-l deschidă? Numai că noi, noi, ăştia cu browsere mai vechi suntem prea educaţi să-ţi spunem chestia asta de la obraz aşa cum ai merita...  de la obraz să-ţi fie, na, poftim!

Consumata

Imagine
După ce a privit, în soare, fotografiile: profil, faţă şi feliuţe-feliuţe ale coloanei mele, fără urmă de emoţie în glas, doctorul a declarat: - Signora, lei è consumata! (Doamnă sunteţi consumată!) M-am simţit ca o baterie lovită în mândria ei de Duracell, ca o bere uitată la soare, ca o dramă cu final incert, ca o eclipsă acoperită de nori, ca o soprană lovită de laringită în pauza dintre acte. Ştie cineva un centru de încărcat oameni?

Cu lampa mai mica

Imagine
- Nea Costicăăă, bre, nea Costică, ţip de pe geam, dând din mâini ca unul care parchează avioane. Nea Costică îi zice cu foc din "La vie en rose" şi nu mă aude. Aştept răbdătoare pasajul următor încercând să chitesc cutia de carton de la picioarele lui. Nu nimeresc decât la a doua tentativă de doi euro şi nicidecum la picioare ci direct în scăfârlia lui nea Costică. Dau să mă ascund repejor dar ochiul vigilent al interpretului brunet mă reperează cu onoare cu tot.   - Grazie, signorina-n bafta ta să hie că erai să-mi spargi capu', mârâie prietenos pe după acordeon. Norocul meu că nenea nu pune la inimă cucuiele de metal. - Nea Costică, prind eu curaj, poţi să o cânţi pe aia cu "E ziua ta, mămicoo... la- la-la la la rilala - Ei, ete, o româncă de-a mea, păi zi aşa, bre, mânc-aţi-aş ochii tăi... păi se poate, îţi cânt ce vrei tu, bani să iasă. Şi, nea Costică bagă la înaintare inclusiv  vocea niţel dogită pe culmile Carpaţilor româneşti fără

Pretiosi si Preziosi

Imagine
În hotelul în care lucrez s-a cazat un personaj foarte personaj, nu-i dau numele că după aia se caută pe google şi se prinde c-am călcat în privaciul dumnealui. Da' pot să vi-l arăt: Te-ai aştepta să traverseze holurile şi să privească lumea din spatele unor ochelari fumurii, plin de importanţă, dar aş! ţi-ai găsit! e un tip foarte de treaba. La fiecare mişcare pe care o aude pe hol iese cu un prosopel micuţ, cel mai micuţ( cred că l-a adus de acasă, hotelul n-are prosoape atât de micuţe) iese, cum spuneam şi cere ceai de muşeţel, cafea, sare, prosoape, creme, ziare, lapte de măgăriţă şi ceapă din grădina zmeului. Apoi, clipind des cu ochiul stâng, îşi cere scuze că a ieşit, aşa, în prosopel. Noi vrem să-i cerem scuze că nu suntem în prosopel dar Patrizia îmi dă un dupac delicat peste şale. Ea nu-l suportă, zice că se dă frumos. Ce vorbă e asta? E frumuşel cu adevărat dar o s-o iert, are câte-un început de  cataractă la fiecare ochi. Cine a văzut Elisa di Rivombrosa şti