06 noiembrie 2011

Circuitul ideilor in natura

Ieri seară, nici nu trecuse mult de când începusem să  mă scărpin în cap şi hop! o idee, pe care o s-o numim ideea unu'.
Gândindu-mă la ideea unu' am început  să mă scarpin cu şi mai multă nădejde în cap şi pe neaşteptate mi-a venit ideea cu numărul doi care, fie vorba între noi, era mult mai faină decât ideea unu' la care mă gândeam când a apărut ideea doi, deci mi-am zis: de aici iese un super text, mâine dimineaţă o să-l scriu.
Şi m-am culcat fără să mă mai scarpin în cap că deja rupsesem nişte zgănci pe care le aveam de la alte reprize de gândit mai vechi.

Numai că, atunci când m-am trezit nu-mi mai aminteam ideea doi care mi-a venit când mă gândeam la ideea unu', apoi, ciudat, foarte ciudat, fără  măcar să mă scarpin în cap mi-a apărut în spatele minţii(faţa e întotdeauna foarte ocupată) ideea numărul trei da' ce zic eu idee, super idee, mamă ce text iese de aici, numai un pic, să mă spăl pe ochi, să plimb câinele, să fac două feluri de mâncare şi-un tort de frişcă pentru vecini, imediat după asta o să dezvolt  ideea numărul trei care mi-a venit pe când încercam să mi-o aduc aminte pe a doua care a apărut în timp ce mă gândeam la ideea unu', care fie vorba între noi, cred că era mult mai tare decât celelalte care i-au urmat.
Deschid calculatorul, word-ul şi fereastra să iasă fumul din cuptorul în care s-a ars tortul în timp ce încercăm să-mi amintesc fără succes ideea cu numărul trei.
Gândindu-mă la a treia, a apărut a patra, ce bine veţi spune, în sfârşit o să termine coşmarul ăsta de text,  numai că Von Pluşul trebuie dus din nou afară aşa că voi sări direct la a cincea idee care m-a vizitat în timp ce mă gândeam la a patra care se bagase în seamă în timp ce eu încercam să mi-o amintesc pe a treia care îmi venise în timp ce mă gândeam la a doua care a apărut parşiv în locul primei!
De aceea, acum când a cinşpea(care fie vorba între noi e o superextramegaextra idee) e gata să moară cu nasul în  pernă, m-am hotărăt să scriu un post despre faptul că mut ideile de colo-colo deci gândesc şi asta, fie vorba între noi, e cu adevărat o ştire de prima pagină.

4 comentarii :

  1. exact asa patesc si eu!!! :)) ba mai mult, ca o culme a geniului, imi spun ca o sa tin minte ideea, prea e nemaipomenita.

    RăspundețiȘtergere
  2. Blo,
    pot sa zic ca ma bucur? e mai confortabil sa stii ca nu esti singur mai ales in situatii de astea rusinoase:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ideile care vin si pleaca sunt inofensive. Problema apare cand prin cap incep sa umble mainile altcuiva.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu cred ca exista cap sa nu fi fost vizitat de mainile altcuiva, dupa un timp te gandesti ca sunt ale tale:), asa cum si ideile fac tup!tup printre capete...

    RăspundețiȘtergere