02 noiembrie 2011

Ascunsul dupa leustean- explicatie

După ultimele socoteli am o mulţime datorii în mediul virtual.  Lui Dongabone i-am promis că voi vorbi despre cei care cerşesc în Italia, lui Digodana despre lecţiile pe care le-am învăţat eu de la  viaţă, Zinei despre ce anume înseamnă blogul pentru mine( dacă oi mai fi promis şi altceva anunţaţi-mă, vă rog, întâi să-mi dau un dupac după ceafă şi apoi sa trec totul pe listă).
Astăzi însă am venit spăşită să cer iertare pentru o altă chestie începută şi nedusă la bun sfârşit, concursul leuşteanului de diasporă. Nu-mi stă în fire să abandonez lucrurile aşa dar exact în momentul în care pregăteam un fel de broşură amuzantă şi cotcodăceam în a inventa un fel de premiu s-a întâmplat accidentul vascular al tatei.
Nu ştiu să vă explic ce legătură  ciudată s-a creat între ocupaţia săltăreaţă şi nefericita întâmplare, cert e că eu nu mai reuşesc să reiau subiectul concursului de acolo de unde l-am lăsat.  Cum n-am de gând să mă duc la psiholog să-i povestesc despre răspândirea leuşteanului pe bloguri, consider că explicând oficial motivul abandonului voi beneficia de iertarea concurenţilor implicaţi şi voi putea anula de pe lista cu "to do" o promisiune pe care nu o pot respecta. Să vă fie leuşteanul mereu aproape!

7 comentarii :

  1. Bine (ca) ai revenit!!!
    Mi-au lipsit textele tale...si zambetele aferente. Sper ca esti bine si ...pregatita pentru sezonul urmator:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acusica vine primavara ailanta cu alt concurs de leustean.
    Acuma nici eu nu stiu de ce, adica stiu si am s(a ti)-o spun poate vreodata, dar câteodata, din ce în ce mai des, am asa o lehamite de tot si de toate. Probabil de când cu criza..., m-au terminat grecii astia!

    RăspundețiȘtergere
  3. Digodana,
    Multumesc frumos, sunt bine, da! Incerc, ma antrenez, cu flotarile e mai greu:)) dar si cand m-oi apuca de scris, vor curge rauri:)

    Dan,
    Da-da! Si ce frumos vin din spate italienii! Umar la umar!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Rauri-rauri,da' sa vina si cu valuri,zic!Iar cu leusteanul bine ca m-a lamurit soacra-mea ca nu e planta perena,ca eram capabil sa-i bag perfuzii cand am vazut ca se usuca de la radacina.Ma si gandeam ca sunt cel mai fraier dintre cunostintele tale,ca nici unul nu a mai dat raportul asupra plantei proprii :).Oricum,sa fiti sanatosi,tu si ai tai,si baga mare la taxtatura,ca avem de infierat racilele capitalismului la el acasa,tovarasico!

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) dongabone,
    Transmite-i multumiri soacrei din partea mea! Iti multumesc pentru intelegere si pentru urari. Incerc eu sa bag mare dar nici capitalismul nu se lasa, roade timpul la greu!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. in prima copilarie, poarta dintre curte si gradina, era strajuita de o falnica tufa de leustean. la care ma uitam de jos. intr-o zi, dupa ce taietura de cutit ciordit din bucatarie, care era sa ma lase fara degetul opozabil, se vindecase, mi-am luat revansa: cu acelasi cutit ciordit am taiat de la baza unul din trunchiuri, l-am disecat anatomic, apoi am decupat din el un segment cu un nod complet la un capat si liber la celalalt. i-am dezvirginat membrana ce inchidea tubul in dreotul nodului, cu varful compasului. am potrivit ca piston catifeaua unui fir de papura, numai eu stiu cum si de unde procurat. aveam acum o arma, mai tare decat mitralierele improscatoare de frisca din "bugsy malone". umpluta cu apa de la cismea, scotea din joc primitivii aruncatori de pietre. leusteanul n-a lipsit si nu va lipsi din ciorbe. nepotul meu s-a si obisnuit cu parfumul lui. morala? alla' sa aiba in paza lui sanatatreea tatalui tau!

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc atat pentru frumoasa impartasire cat si pentru ganduri care pun umarul!

    RăspundețiȘtergere