09 august 2011

La timpuri noi, predici noi

Când eram mai tinerica, popa afurisea pe toţi cei care duminica munceau în loc să cinstească ziua Domnului prin rugăciune, în biserică:
“… şi cei care din lăcomie, supuşi ispitei, în zi de rugăciune şi slavă, păcătuiesc cu lucrul mâinilor lor…”
Acum, iaca, ce zice popa:
“… şi să ne rugăm şi pentru cei care în această sfântă zi muncesc ca să aducă jertfă plăcută Domnului, ajutând acest lăcaş să se înalţe, căci avem nevoie de atâtea alte lucruri după cum vedeţi  şi dumneavoastră, să le dea Domnul putere, minte limpede şi gând bun...”

Doamne miluieşte!

4 comentarii :

  1. Postul trecut despre pompe funebre, ăsta despre poki și ziua Domnului...

    Oare începe să te cheme vr'o vocație ? :))

    RăspundețiȘtergere
  2. :))Freamat e, fior cat cuprinde, cum bine ai notat... si eu is curioasa ce ma paste!

    RăspundețiȘtergere
  3. se vorbeste parinteste
    dar se munceste romaneste,
    intr-o zi vom fi la fel cu totii
    in negurile singuratatii!

    RăspundețiȘtergere
  4. Lebada,
    :) Mare pacat ca in versuri nu stiu raspunde, dar chestia cu negurile singuratatii e foarte profunda.Ai perfecta dreptate si aici!

    RăspundețiȘtergere