04 iulie 2011

Frumosii nebuni

Cât îmi plac nebunii care au curaj sa strabata lumea în  pas de voie, cu rucsacurile acelea imense agăţate în spate.
O pereche de adidaşi scofâlciţi atârnând de rucsac, sacul de dormit mirosind a iarbă,  câteva hărţi cu linii îngroşate cu pixul şi-un pumn de bilete mototolite prin buzunare, iată don quijoţii care mă fac să imi zâmbesc cu gura până la urechi.
Ştiu că niciodată nimeni nu m-ar convinge să o iau la picior cu tigăile agăţate la brîu, unii se nasc incapabili de nebunii frumoase, nimic de făcut,  poate de aceea mi-e atât de drag să-i privesc cu ochii mijiţi încercând să ghicesc de unde vin, unde încearcă să ajungă...
Astăzi, două rucsacuri: un el cu pălărie de fetru şi pantaloni scurţi si-o ea cu părul în flăcări şi zâmbet angelic, mi-au purtat lumină, aducându-mi  aminte cât dor de ducă poţi să înghesui intre pleoape.

Doru Stanculescu - - Ai, hai

Asculta mai multe audio diverse



3 comentarii :

  1. Am facut Retezatul cu tigaile agatate de rucsac, bocancii la fel (în partea ailalta) si înauntru conserve de fasole cu cârnati si costita (pentru variatie). Nu era rau deloc, mai ales ca se întâmpla acum 35 de ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. :) subscriu la ce-a spus Dan, da' eu aveam si conserve de gulas, acum vreo 20 de ani :)
    Doamne, ce-as mai pleca asa..ma intreb daca atunci cand or sa fie copiii mari o sa mai am chef/energie de mers cu rucsacul in spate

    RăspundețiȘtergere
  3. Dane,
    N-aveam nicio urma de indoiala, te incadrezi perfect in categoria frumosilor nebuni:)

    Blo,
    Chef si rucsac s-ar putea sa mai ai, am dubii, in schimb, in privinta spatelui:))

    RăspundețiȘtergere