06 mai 2011

Aphophis, asteroidul fara liber arbitru


- Rodica, lasă, dragă, cartea aia deoparte! Uite, vezi c-am avut dreptate? Nici vorbă de ploaie. Soare, aer, verdeaţă, trei cartoane de mititei şi noi doi în colțișorul ăsta minunat. I-auzi cum ciripesc păsărelele...

- Nu ciripesc, Nae, croncăne. Unde-ai văzut, tu, ciori să ciripească?

- Lasă, dragă, ciorile-s cu treaba lor, uite colo, nişte vrăbiuţe. Vreascuri uscate să căutăm şi-un cântec vesel să cântăm, tra-la-la...

- Vaaai, Nae, vai, nenorocire!

- Nu-mi spune! Ai uitat micii!

- Nae, nenorocire îţi spun! Cât e ceasul?

- Să tot fie trei, până-am făcut plinul, până am urcat dealul, până-am coborât valea…

-Trei... şi data, ce dată e azi?

- Trei, trei august, prima zi de concediu, dragă, ai uitat? Ce ţi se întâmplă? Te-ai lovit la cap, ţi-a intrat ceva în ureche?

- Năicăăă...

- Au! Nu striga, dragă, sunt aici. Uite, cu-cu, cu-cu! Mă vezi?

- Vine, peste jumătate de oră, vine!

- Eram sigur! Ai chemat-o pe maică-ta!

- Asteroidul vine, Nae! Ne găseşte...

- Ei cum o să ne găsească, dragă, n-am spus la nimeni unde plecăm.

- Ne găseşte, Nae, ne găseşte şi-n gaură de şarpe, nu pricepi?

- Nu.

- Nae, ce e un asteroid?

- Pe mine mă întrebi?

- Pe tine, mai vezi tu alte anima viva, pe aici?

- M-am săturat! De când ai fost la soră-ta în Italia, nu faci decât să mă jigneşti...

- Nae, n-avem timp de orgolii, asteroidul ăsta e pe traiectoria pământului şi-o să-l lovească fix peste douăzeci şi cinci de minute, înțelegi?

- Ete! Da', de unde ştii tu, dragă, ce-o să facă asteroidul. Vă-ntâlniţi?

- Asteroidul ăsta e un bolovan, Naeee! Ai ochelarii? Ia, citeşte aici!

- Ce să fac dragă cu ochelarii, la grătar? C-am zis şi eu, mă duc: servesc o bere, mănânc un mic, aer curat, scot bancheta de la maşina şi trag un pui de somn,...

- Bine. Îţi citesc eu, ascultă: ” Familiile de asteroizi se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planetă sau cu alte corpuri ceresti. Daca, de exemplu, asteroidul-părinte se ciocneste de Jupiter, copiii sai, numiti geoasteroizi, vor bombarda Luna si Terra, cu efecte devastatoare, în circa 2 milioane de ani...”

- A, păi vezi, ehe, ce atâta grabă?

- Păi tocmai aia e, Nae, c-a trecut.

- Să fie sănătos atunci!

- Timpul a trecut, Nae, timpul. Astăzi, la ora trei şi treizecişicinci de minute, se împlinesc exact două milioane de ani de la ciocnire şi-un copil din ăsta va ciocni pământul.

- Pfui, drace! Dacă asta nu-i ghinion atunci, ce-i? Scap de soacră-mea, de cumnată-miu, de Lică, de datorii la bloc, vin să servesc şi eu o bere şi să mânânc un mic, exact, după două milioane de ani.

- Of-of, ce nenorocire!

- Nu plânge, Rodico, nu plânge... poate nu e adevărat...

- E adevărat, au spus şi la Otv, Nae.

- Serios?

- Da, îl aşteptau să intre în direct, ca pe fantoma Cătălina.

- Ei, păi vezi? Fantoma n-a venit, n-o să vină nici asteroidul, nu-s serioşi.

- Dar ce vină are domnu’ Dan, dragă, fiecare e liber să facă ce vrea, nu te poţi băga peste liberul arbitrul al nimănui!

- Păi şi asteroidul ăsta are?

- Ce să aibă?

- Arbitru’ de ăsta ...

- Păi, de unde să aibă, doar vine din spaţiu, n-are.

- Asta înseamnă că se duce la emisiune?

- Ştiu şi eu! E un bolovan, Nae,

- Şi ce? N-ai mai văzut bolovani la televizor?

- Ei, lasă, dragă şi tu acuma!

- Ş-apoi unde e Bucureştiu’ şi unde-s Cocorăştii? Dacă se duce acolo, nu poate să ajungă aici. Oricât ar fi el de asteroid nu poate fi în două locuri deodată! N-am dreptate?

- S-ar putea să ai...

- Sigur că am! Ştii cum se zice: morţii cu morţii, bolovanii cu bolovanii dar micii fără muştar şi bere, n-au niciun chichirez. Hai să facem repede focul, mâncăm şi deseară ne uităm la reluări să vedem care-i treaba cu asteroidul.

- Poate nici n-o să cadă şi ne uităm la Monica şi la Irinel...

- Mai bine la Oana şi Pepe.

- S-a împăcat Oana cu maică-sa.

- Nu mai spune...

 
Până la acest punct, din spatele unui stejar, asteroidul Aphophis trăsese cu ureche la conversaţia celor doi. Un scurt moment de rotire în jurul cozii şi o motivaţie cu siguranţă mai mare decât forţa gravitaţională îl făcură pe Aphophis s-o zbughească spre înaltul cerului de unde venise.

Nu vom şti niciodată ce l-o fi făcut să-şi schimbe traiectoria, dacă a plecat să-şi caute liberul arbitru, sufletul pereche sau televiziunea domnului Miaconescu dar putem mărturisi în aceste rânduri faptul că omenirea a fost salvată de doi români cu trei cartoane di mititei şi-o navetă de bere. Eh!

6 comentarii :

  1. Ce asteroid simpatic! Mi-am schimbat parerea despre asteroizi! Inainte nu-mi prea placeau! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu-i asa, Cristi?
    Iti raman datoare, nu ma gandeam ca va avea cineva rabdare sa citeasca textul:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Era un asteroid copil, chiar Rodica spune si ea le stie pe astea, da' si când s-o maturiza...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cine stie? Poate atunci va putea sa cada in mai multe locuri deodata:)

    RăspundețiȘtergere
  5. A fugit cand a auzit de Moni si Iri, de Pepe si Oana.

    RăspundețiȘtergere
  6. Costin,
    Asa, m-am gandit si eu, macar ca sperietori pentru asteroizi si tot sunt buni la ceva, nu?:)

    RăspundețiȘtergere